12 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialREVISTA PRESEI. Cât costă cumpărăturile zilnice pentru un român şi un neamţ

REVISTA PRESEI. Cât costă cumpărăturile zilnice pentru un român şi un neamţ

În ziarele de luni, citim despre explozia de „opere“ produse în sistemul penitenciar românesc care are drept cauză o prevedere legislativă din 2013, cum a pierdut administrația Muzeului Național al Țăranului Român conacul Udriște Năsturel, că avocaţii, contabilii, auditorii şi consultanţii fiscali vor fi obligaţi să raporteze zilnic la Fisc operaţiunile de peste 5.000 euro, dar și despre preţurile asemănătoare la alimentele de bază din România şi Germania, deşi salariile din ţara noastră sunt cu mult mai mici comparativ cu cele ale nemţilor.

Din ziarul Adevărul aflăm că explozia de „opere“ produse în sistemul penitenciar românesc are drept cauză o prevedere legislativă din 2013, care permite în termeni vagi reducerea pedepsei în baza unor lucrări cu caracter ştiinţifico-utilitar îndoielnic. Numărul deţinuţilor care publică lucrări ştiinţifice-cărţi în închisorile din România a crescut de zeci de ori în ultimii doi ani. Daca în anii 2000, în sistemul penitenciar românesc erau publicate două-trei cărţi pe an, din 2013, când s-a reglementat noţiunea de lucrare ştiinţifică elaborată de deţinuţi, precum şi beneficiile obţinute de aceştia, zeci de cărţi ies de sub tipar având ca autori baroni locali, afacerişti, oameni din fotbal, în general vedete media ajunse recent după gratii. Potrivit Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), în ultimii doi ani (2013 – 2014) deţinuţii încarceraţi în Romania au publicat 90 de cărţi. Comparativ, în perioada 2006 – 2012, au fost publicate doar 24. Pentru fiecare „lucrare ştiinţifică“ publicată deţinutului i se reduce o lună din condamnare.  Numărul este incomparabil cu situaţia anilor anteriori: două cărţi în 2006, câte trei în 2007 şi 2008, două în 2009, trei în 2010, 11 în 2011 şi 7 în 2012. Toate lucrările sunt coordonate obligatoriu de profesori sau conferenţiari universitari, aleşi de către autori, însă numele acestora pot fi aflate doar ulterior publicării cărţilor, fiind consemnate doar în prefaţă. Reprezentanţii ANP afirmă că astfel de informaţii au caracter personal şi nu pot fi oferite decât cu acordul scris al persoanelor încarcerate. „Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate nu au competenţa legală de a se pronunţa cu privire la caracterul ştiinţific al lucrărilor elaborate şi publicate de către deţinuţi. Orice persoană custodiată în sistemul penitenciar poate elabora lucrări ştiinţifice cu respectarea prevederilor legale în vigoare“, a precizat comisarul Nicolae Toma, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Vaslui. 
Cei mai prolifici scriitori din pușcărie sunt: fostul premier Adrian Năstase, profesorul Gheorghe Mencinicopschi, Gigi Becali, George Copos, Meme Stoica, Gică Petrescu, Sorin Apostu, Antonie Solomon, Dinel Staicu.

În Evenimentul Zilei citim despre conacul Udriște Năsturel, care a fost în administrarea Muzeului Național al Țăranului Român până în 2013. În clădirea redevenită proprietate privată, statul a investit bani pe care nu-i mai recuperează. Dr. Virgil Nițulescu, președintele Rețelei Naționale a Muzeelor din România și manager al Muzeului Național al Țăranului Român (MNTR) ne redă traseul în urma căruia a fost pierdut pentru totdeauna, în urma retrocedării, un monument deosebit: conacul Udriște Năsturel, de la Herești, Giurgiu. „Clădirea, cu anexele ei, și cu un mic teren agricol împrejmuitor a fost confiscată de la ultimii proprietari, care s-au refugiat în Franța. Conacul era în stare de ruină, după un incendiu care a distrus unul dintre cele mai importante monumente istorice civile de secol XVII (a fost construit în 1640 – 1642) din sudul Munteniei”, ne spune dr. Virgil Nițulescu. Există o frumoasă descriere a monumentului, datând din 1654, descriere făcută de renumitul cărturar Paul de Alep. Conacul a fost cumpărat, în 1831, de familia principelui sârb Miloș Obrenovici și, apoi, în 1881, de Anastase Stolojan. Incendiul devastator a avut loc în 1931, iar casa a fost confiscată în 1949. În 1954 a fost realizat proiectul de restaurare a Casei de Piatră – după cum este cunoscut conacul – sub coordonarea arhitectei Eugenia Greceanu. Lucrările propriu-zise de restaurare au avut loc în perioada 1965 – 1971, conacul fiind readus la forma sa din timpul lui Matei Basarab.

Din Capital.ro aflăm că avocaţii, contabilii, auditorii şi consultanţii fiscali vor fi obligaţi să raporteze zilnic la Fisc operaţiunile de peste 5.000 euro de care «au luat cunoştinţă». Cerinţa este reclamată ca inacceptabilă pentru că încalcă secretul profesional, este o sursă de abuzuri şi transformă ANAF în supraveghetorul tuturor mişcărilor de bani la nivel naţional. Conform unei modificări propuse în Codul de procedură fiscală, după închiderea dezbaterii publice asupra proiectului de lege, şi făcută publică abia după aprobarea în guvern, avocaţii, contabilii, experţii contabili, consultanţii fiscali, auditorii, dar şi alte categorii vor fi obligaţi să transmită Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), zilnic, „operațiunile în lei sau în valută despre care au luat cunoștință cu ocazia desfășurării activității, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 5.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele“. Conținutul informațiilor, standardul de transmitere, tipurile de informații și soldurile aferente conturilor bancare, precum  şi procedura de transmitere urmează să fie aprobate prin ordin al preşedintelui ANAF. Reprezentanţii profesiilor libere au reacţionat prin apeluri trimise Comisiilor de buget-finanţe din Parlament unde proiectul de lege se află în dezbatere. Apariţia acestei prevederi în proiectul Codului de procedură a fost surprinzătoare, mai ales că, în varianta discutată cu mediul de business, obligaţia era doar pentru instituţiile financiare. Chiar şi în forma iniţială, obligaţia a născut controverse, cu atât mai mult cu cât, actualul Cod de procedură fiscală deja obligă băncile să comunice ANAF, la cerere, pentru fiecare titular în parte, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise, datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură, casetele de valori închiriate. „Măsura prezintă avantajul constituirii, la nivelul ANAF, a unei baze de date care să fie valorificată atât în scopul identificării evaziunii fiscale (venituri nedeclarate), cât şi în scopul eficientizării activităţii de executare silită (prin poprire)“, se arată în expunerea de motive a proiectului. Acelaşi document consideră că prelucrarea informațiilor este necesară și proporțională „în scopul de a permite ANAF să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației fiscale, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile“.

În Ziarul Financiar citim despre cea mai importantă resursă umană pe care o are România la ora actuală – IT-iştii, celebrii programatori de care fiecare companie ţine cu dinţii, iar cei care au nevoie nu ştiu ce să mai facă ca să îi convingă să se mute la ei. În sinea lui fiecare programator visează să dea lovitura cu o aplicaţie, cu un serviciu, cu un produs pe care să îl exporte şi pe care să îl cumpere lumea întreagă. Unii programatori renunţă să mai lucreze pentru companii şi o iau pe cont propriu, alături de fraţii sau prietenii lor, în speranţa că aşa vor ajunge mai repede unde visează. Foarte puţini pleacă la drum cu ceva bani – câteva salarii economisite –, cei mai mulţi lucrând pe gratis la proiectul lor sau au şansa să găsească câte un investitor care să le dea câteva mii sau zeci de mii de euro, până într-o sută. Dacă nu găsesc bani ca să meargă mai departe, renunţă pe drum şi se întorc în companii închişi în ei, nervoşi pe un sistem care nu a fost alături de ei. Alţii, mai hotărâţi, pleacă cu aplicaţia lor din România şi se duc la Londra ca să găsească bani acolo.  Din păcate România nu are un sistem naţional prin care să ajute, să finanţeze, să susţină aceste startup-uri din IT. Dacă unul reuşeşte din 10.000 sau 100.000, atunci el are şanse să schimbe ceva în lumea asta.

Din Wall Street aflăm că din cele 18 ministere ale României, doar cinci au site-uri mobile ready, ușor de accesat de pe terminale mobile; interesant și trist este însă că cele care ar trebui să fie ușor de accesat de pe smartphone-uri, nu sunt. Lucrurile nu stau bine nici la companiile de stat. Și până la urmă, de ce să nu pășim în Anul Domnului…2010+, dacă însăși instituția care are că rol coordonarea și „crearea premiselor durabile trecerii la Societatea Informațională în Romania” este un amalgam haotic de texte, link-uri, descrieri greu de priceput și secțiuni amestecate care se poate numi oricum, numai „mobile ready”nu? Da, vorbim de Ministerul pentru Societatea Informațională. Mai rău, nici Ghișeul.ro, locul unde se presupune că românii pot efectuă plăți online NU se împăca cu smartphone-urile. Pentru a analiză compatibilitatea site-urilor ministerelor și ale companiilor de stat, am folosit instrumentul Google Mobile-Friendly Test. Se vorbește din ce în ce mai mult de importantă mobile-ului, mai ales în contextul în care Google a avertizat de mai multe luni că site-urile care nu sunt mobile ready vor fi depunctate în rezultatele căutărilor de pe motorul de căutare. Mai mult de atât însă, în contextul în care din ce în ce mai mulți români intră pe mobile pentru a cîți/stă pe Internet (și miniștri știu acest lucru), devine din ce în ce mai relevant pentru România și așa-numitul „brand de tara” să ne aliniem, tehnologic, online, tendințelor. Pe lângă Ministerul pentru Societatea Informatională, alte ministere care ar trebui să fie compatibile și ușor de folosit de pe terminale mobile sunt Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Regionale, al Finanțelor Publice și, bineînțeles, Ministerul Fondurilor Europene și cel al Justiției. Bineînțeles, nici site-ul Ministerului Tehnologiei nu este mobile ready, pentru că Ministerul Tehnologiei se ocupă cu orice doar de tehnologie nu, dacă e să judecăm, „la liber”, felul în care arată pagină Web a instituției.  Toate arată că acum 10 ani și nici vorba de compatibilitate mobile, astfel încât cetățenii, investitorii străini sau cei pur și simplu interesați să poată intră „on the go” pe site-urile ministerelor de mai sus. La fel de incompatibile sunt și site-urile Ministerelor Economiei, Culturii, Educației și al Transportului. Doar patru site-uri pot fi accesate pe terminale mobile:€“ al Agriculturii, al Apărării Naționale, Mediu și Muncii. 

Din Gândul.info aflăm că preţurile la alimentele de bază în România şi Germania sunt asemănătoare, deşi salariile din ţara noastră sunt cu mult mai mici comparativ cu cele ale nemţilor. Gândul vă prezintă mai jos cât costă acelaşi coş de cumpărături în România şi Germania, ţări unde există o diferenţă între salariile minime brute pe economie de 6,5 ori. Nemţii, francezii, italienii, britanicii ajung să câştige chiar şi de zece ori mai mult decât românii. În aceste condiţii, am fi tentaţi să credem că preţul alimentelor este direct proporţional cu cel al venitului. Greşit! În Germania, de exemplu, acelaşi coş de cumpărături costă cu 18,12 lei mai mult decât în România, o diferenţă minoră, având în vedere că salariul mediul al unui neamţ pe lună este de 6,5 ori mai mare decât al unui român. Salariul minim al unui neamţ este de 6,5 ori mai mare decât al unui român, potrivit datelor oficiale. Astfel, un neamţ câştigă pe oră 8,5 euro, echivalentul a 37,65 lei, în timp ce un român câştigă tot pe oră 1,30 de euro, echivalentul a 5,78 lei. În aceste condiţii, dintr-un salariu minim pe economie un român îşi poate cumpăra 5,4 coşuri cu alimentele de bază, în vreme ce un neamţ îşi cumpără 30,5 coşuri cu aceleaşi alimente de bază. ”Cu toate taxele şi costurile mari pentru anumite servicii, preţurile din Germania pentru coşul zilnic sunt similare celor din România. Evident că variantele bio sunt sensibil mai scumpe, evident că există branduri consacrate care îţi cer să scoţi mai mulţi bani din buzunar”, spune Andreea Lascu, românca stabilită în Frankfurt, care, prin intermediul blogului personal, vrea să împărtăşească românilor experienţa nemţească ”din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva costurilor, a locurilor şi a oamenilor”.

În Hotnews citim despre  proiectul legii pentru vaccinare. Astfel, proiectul este cea mai importantă inițiativムde săƒnăƒtate publicムdin ultimul deceniu în România. Dacă acest proiect va eșua existムtoate șansele că, în scurt timp, în România sムreaparムepidemii care ucideau copii în urmムcu 50 de ani. Căƒci rată vaccinăƒrii pentru douムdin cele mai importante vaccinuri a scăƒzut în București cu 20% în 2014 fatムde 2013. Din păƒcate sunt prezente toate ingredientele unui dezbateri eșuate: o mișcare antivaccin fanatizatăƒ, politicieni ezitanți și scăƒderea masivムa încrederii în sistemul medical. De aceea este esențial că grupul de experți, reunit pentru prima oarムsăƒptăƒmâna trecutăƒ, sムnu scrie acest proiect cu gândul la extremiștii iraționalului. Nu ei, ci miile de păƒrinti îngrijorati sunt cei căƒrora aceastムlege trebuie să li se adreseze.  Principalele cauze ale uriaşei scăderi a vaccinării în Bucureşti sunt discontinuităţile în aprovizionarea cu vaccin şi refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii (sursa: Institutul Naţional de Sănătate Publică). Pentru ca viitoarea lege a vaccinării să nu rămână doar un prilej de scandal mediatic şi apoi literă moartă de lege, ea ar trebui să includă următoarele puncte. Mulţi medici de familie afirmă că nu au întotdeauna la dispoziţie dozele necesare respectării programului naţional de imunizare. În astfel de cazuri părinţii sunt trimişi să-şi cumpere vaccinul din farmacie, dacă îl găsesc. Sau sunt chemaţi la o dată ulterioară care, dacă se nimereşte de pildă în plin sezon gripal, poate aduce o nouă ratare a vaccinării (copiii nu pot fi vaccinaţi atunci când sunt bolnavi). Unifarmul, distribuitorul oficial de vaccinuri al statului, nu are un istoric recent de strălucită eficienţă (vezi criza citostaticelor). Nici la capitolul transparenţă comunicaţională această instituţie nu stă foarte bine. Unifarm este o instituţie direct subordonată Ministerului Sănătăţii. Chiar în această perioadă unul dintre vaccinurile importante la copil nu se găseşte. Situaţia este revoltătoare: în plină criză a vaccinării, Ministerul Sănătăţii nu este capabil să asigure existenţa numărului necesar de doze dintr-un vaccin introdus chiar de el în schema naţională de imunizare. Şi, desigur, nimeni nu este răspunzător pentru asta.Este foarte important ca viitoarea lege despre vaccinare să stabilească limpede cine sunt cei responsabili  de lanţul de distribuţie şi furnizare a vaccinurilor în România. Iar în cazul unor defecţiuni, aceştia să răspundă penal. Fie că e vorba de ministrul Sănătăţii, de directorul unei companii de distribuţie de medicamente sau de directorul Unifarm. Pentru că incompetenţa acestor personaje pun în pericol sănătatea publică.

Din Prosport aflăm că HCM Baia Mare a câştigat prima bătălie importantă din acest sezon cu CSM Bucureşti, reuşind să intre în posesia Cupei României după o partidă foarte strânsă, scor 18-17. Cel mai important obiectiv pentru ambele formaţii rămâne însă Liga Naţională. Diferenţa a fost făcută de câteva detalii, după o partidă în care nicio formaţie nu s-a putut desprinde la mai mult de 3 goluri (9-6, min. 25 pentru CSM Bucureşti). ProSport vă prezintă 5 concluzii după meciul 3 din acest sezon dintre HCM Baia Mare şi CSM Bucureşti. Cele două formaţii au marcat numai 35 de goluri în total, adică un gol aproape la două minute, ceea ce scoate în evidenţă un aspect. Ambele formaţii au stat bine în apărare, dar în atac au avut probleme. Cifrele vorbesc de la sine. Nici HCM Baia Mare, nici CSM Bucureşti nu au atins pragul de 50% la eficienţă, din contră au fost la o distanţă apreciabilă de acest procentaj: gazdele au avut 40%, iar adversarele – 43,5%. Iar aceste cifre nu sunt scăzute pentru că cele două porţi ar fi fost fenomenale, ci pentru că multe aruncări s-au dus fie pe lângă poartă sau în bare, fie s-au oprit în blocaje. În acest sezon, HCM Baia Mare a suferit în anumite jocuri foarte importante pentru că n-a reuşit să fructifice ocaziile la îndemână, în primul rând aruncările de la 7 metri. Lucrurile au stat însă diferit la partida cu CSM Bucureşti. Toate cele şase execuţiii au fost transformate în goluri, cinci de către Valentina Ardean şi una de către Lois Abbingh. Băimărencele s-au pregătit temeinic la acest capitol şi i-au aruncat “sus” braziliencei Mayssa Pessoa, unde se ştia că poate fi învinsă mai uşor. Dacă HCM a avut 100% la aruncările de la 7 metri, în schimb, CSM Bucureşti a avut 60% în duelurile cu Paula Ungureanu, respectiv Barbara Arenhart. Două din cele 5 aruncări au fost irosite de Ana Paula Rodrigues, respectiv Linnea Torstennson. Suedeza a ratat chiar într-un moment esenţial al jocului, în minutul 57, când HCM avea două goluri avans, 17-15. Nu a fost momentul decisiv, din moment ce formaţia bucureşteană a egalat două minute mai târziu, dar poate că un gol înscris mai devreme ar fi asigurat un plus de timp la ultimul atac. CSM a egalat cu puţin timp înainte de a se intra în ultimul minut, iar ultimul cuvânt i-a aparţinut echipei gazde. Cum a stat Baia Mare mai bine de un minut în atac este o altă poveste.

Cele mai citite

UE cere ca Facebook și Tik Tok să combată falsurile create cu inteligența artificială

UE, prin Comisia Europeană, a cerut marilor site-uri de socializare, precum TikTok și Facebook, să eticheteze clar publicitatea politică și să reducă "viralitatea conținutului"...

Guvernul va da un OUG joi prin care numărul funcțiilor de conducere ar putea ajunge la 10% în aparatul de stat

Guvernul urmează să aprobe în şedinţa de joi un proiect de ordonanţă de urgenţă(OUG) privind modificarea unor măsuri fiscal-bugetare, precum posibilitatea stabilirii, în anumite...

România deschide dosare penale pentru spectacolele pirotehnice de pe stadioane; Ungaria se mândrește cu ele. FOTO

În țara noastră, introducerea de articole pirotehnice pe arenele sportive este interzisă, iar președintele FC Rapid București, Daniel Nicolae, și un lider galeriei giuleștene...
Ultima oră
Pe aceeași temă