Una dintre cele mai interesante istorii este cea a cetăţii Oceakov, de pe actualul litoral ucrainean al Mării Negre. Este vorba de o aşezare cu o populaţie majoritar ucraineană, dar care în trecut a fost locuită de români.
O perioadă, această cetate a fost în stăpânirea domnitorilor Moldovei. Cetatea este cunoscută în literatură sub trei nume: Oceakov, Lerici şi Vozia.
Ctitorie genoveză
Cetatea Lerici a fost ctitorită de către coloniştii genovezi în secolul al XIV-lea şi a servit drept loc de comerţ între negustorii italieni şi autohtonii români şi slavi care locuiau în regiunea din jurul cetăţii.
De asemenea, cetatea Lerici era una dintre haltele pe care le făceau călătorii care navigau spre colonia genoveză Caffa din Crimeea. Pentru că regiunea era nesigură şi ameninţarea tătarilor era permanentă, genovezii din Lerici au căutat protecţia domnitorilor Moldovei, principat care devenea tot mai puternic.
Drept urmare, încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, seniorii genovezi ai acestei cetăţi au deveni vasali ai domnitorilor din Suceava.
Însă, în contextul tulburărilor dinastice din Moldova, genovezii din Lerici au devenit ostili voievozilor moldoveni, pentru că negustorii din Cetatea Albă începeau să concureze cu cei genovezi în porturile Mării Negre.
Ca urmare a unui conflict generat de rivalităţile comerciale, în anul 1455, piraţii moldoveni din Cetatea Albă au atacat prin surprindere şi au cucerit cetatea care era stăpânită de fraţii Senarega.
Conducătorii genovezi ai cetăţii au fost luaţi prizonieri şi trimişi la curtea voievodului Petru Aron, căruia i s-au închinat noii stăpâni ai oraşului. Lerici sau Oceakovul a devenit unul dintre cele mai importante porturi moldoveneşti, în contextul în care Cetatea Albă şi Chilia au avut de suferit de pe urma repetatelor asedii şi conflicte. Mai mult, de pe vremea lui Bogdan Vodă, tatăl lui Ştefan cel Mare, în Chilia se afla o garnizoană ungurească, pentru că cetatea îi fusese cedată lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul român care conducea Regatul maghiar.
În timpul lui Ştefan cel Mare, cetatea Oceakov a fost întărită, iar importanţa sa strategică a crescut, după ce domnitorul moldovean s-a căsătorit cu principesa bizantină Maria de Mangop, descendenta stăpânitorilor unei mici posesiuni bizantine din sudul Crimeii, o familie înrudită cu dinastiile imperiale din Constantinopole şi din Trapezunt. Oceakovul era cea mai importantă fortificaţie dintre Moldova şi principatul bizantin de Mangop şi, de asemenea, domina litoralul Mării Negre. Mai mult, după ce Imperiul Otoman a reuşit, în anul 1484, să cucerească Cetatea Albă şi Chilia, Oceakovul a devenit principala poartă a comerţului moldovenesc la Marea Neagră. Teritoriul dintre Oceakov şi Nistru era slab populat, iar controlul asupra lui era împărţit între tătari, Uniunea Polono-Lituaniană şi Moldova.
Călătorii italieni ai vremii care au trecut prin Oceakov menţionează faptul că, în majoritate, cetatea de la Marea Neagră avea locuitori români. În anii care au urmat pierderii Cetăţii Albe şi a Chiliei, Oceakovul era considerat drept cel mai mare târg moldovenesc.
Pierderea lui Petru Rareş
Cetatea a rămas în posesia domnitorilor Moldovei până în timpul primei domnii a lui Petru Rareş. Vreme de câteva decenii, Oceakovul a fost o veritabilă colonie a românilor. Însă, în timpul conflictului dintre domnitorul moldovean Petru Rareş şi Imperiul Otoman, aliat cu tătarii, hanii din Crimeea au asediat şi au cucerit Oceakovul. Ulterior, tătarii au cedat această cetate turcilor, după constituirea raialei din Tighina. Însă moldovenii, care au rămas majoritari în Oceakov, au continuat să facă negustorie prin intermediul acestei cetăţi.
Mai mult, domnitorul Petru Şchiopul a trimis 15.000 de salahori, care au muncit pentru refacerea fortificaţiei, aflată sub stăpânire otomană. Însă se pare că Oceakovul a revenit sub stăpânire românească în timpul lui Mihai Viteazul. Istoricii sunt de părere că stăpânirea efectivă a domnitorului român asupra cetăţii a durat puţin, iar apoi Oceakovul a revenit sub stăpânirea turcilor.
Dominaţia otomană a durat până când Rusia a căpătat controlul asupra acestei porţiuni a litoralului Mării Negre. Oceakovul şi-a pierdut, treptat, importanţa în favoarea Odessei.
Românii au continuat să fie o prezenţă importantă în fosta posesiune a lui Ştefan cel Mare. Potrivit recensămintelor efectuate de funcţionarii ţarişti, în jurul anului 1900, românii reprezentau un sfert din totalul populaţiei cetăţii.
În prezent, Oceakovul este un orăşel neînsemnat din Ucraina, cu o populaţie mai mică de 15.000 de locuitori. Cei mai mulţi dintre ei sunt ucraineni, iar românii nu mai reprezintă decât o mână de oameni.
