20.8 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialDe ce iubim Fiscul. Trei poveşti despre impozite

De ce iubim Fiscul. Trei poveşti despre impozite

1. “Nu este vina noastră că Poşta nu şi-a făcut treaba. Noi am trimis decizia de impunere şi, într-adevăr, la noi în evidenţe figurează că s-a întors, nu a ajuns la destinatar, adică la dumneavoastră. Dar nu este vina noastră, repet!” „Bine, dar nici vina mea nu este pentru că nu am primit decizia de impunere. De ce să plătesc majorările de întârziere?”.

Dialogul pe care-l începusem civilizat cu funcţionara de la Fisc intra, încetul cu încetul, într-o nouă fază, pe care nu mi-o doream, dar nici nu o putem evita. Venisem la sediul Administraţiei Finanţelor Publice de care aparţineam să plătesc diferenţa de impozit de pe anul din urmă, după ce m-am trezit în cutia poştală cu o somaţie care suna destul de ameninţător. Nu eram însă de acord să plătesc şi majorările de întârziere pentru suma respectivă, în condiţiile în care, înaintea somaţiei, nu primisem şi decizia de impunere, adică acel document prin care eram înştiinţat oficial de reprezentantul statului câţi bani datorez. Momentul înştiinţării oficiale este, de altfel, şi cel de la care trebuie să curgă termenul de întârziere, în funcţie de care se percep majorările.

„Eu nu am nici o vină că Poşta nu a venit la dumneavoastră, duceţi-vă la Poştă, daţi-i în judecată, nu e treaba mea, dar trebuie să plătiţi şi majorările de întârziere!”.

Pentru funcţionara de la Finanţe subiectul discuţiei noastre încetase să mai fie suma datorată statului de contribuabilul X. EA era acum subiectul principal. Contribuabilul trebuia să fie convins- cu forţa, dacă nu se putea altfel- că EA nu are nicio vină pentru că Poşta nu i-a adus acasă scrisoarea de la ANAF. Devenisem în câteva minute pentru doamna de la Fisc un duşman, un ticălos, ce vrea să-i bage pe gât o vină pe care nu o avea. Nici nu mai conta faptul că nevinovaţia mea era scrisă cu litere mari în calculatorul ei de serviciu: „Decizia de impunere nu a ajuns la destinatar”. Nevinovăţia EI era tot ce conta în acel moment.

Discuţia noastră atrăsese atenţia tuturor funcţionarilor din birou. Eram acum privit cu ură din toate colţurile încăperii şi probabil că, dacă nu aş fi plecat repede, aş fi fost în curând înjunghiat cu toate pixurile din dotarea inspectorilor fiscali aflaţi în birou. 

2. „Bună ziua, am venit să depun declaraţia de venit pe anul trecut. Puteţi să-mi spuneţi dacă am completat…”. „Aţi depăşit termenul. O să primiţi amendă!”, mi-o retează funcţionara din spatele ghişeului. Deşi m-a descumpănit puţin lipsa de politeţe a doamnei de la Administraţia Financiară i-am întins documentele şi am încercat să continui dialogul: „ Ştiu că am întârziat.” „Eu vă zic ca să ştiţi: o să primiţi amendă”, continuă cu aceeaşi voce arţăgoasă funcţionara. „Bine doamnă, dacă tot ce puteţi face este să-mi repetaţi în continuu că o primesc amendă, atunci daţi-mi documentele înapoi şi uitaţi că am trecut pe aici. Eu am venit de bună voie să-mi declar veniturile…”, îi răspund doamnei, enervat de tonul rău-voitor al acesteia. „Să ştiţi că nu-mi faceţi mie un serviciu că aţi venit să vă depuneţi declaraţia! Este obligaţia dumneavoastră!”, îmi răspunde din nou funcţionara, cu aceeaşi voce rece, după care îmi înapoiază documentele şi trece impasibilă la următorul contribuabil ce stătea la rând în faţa ghişeului său.

3. Datele oficiale arătau anul trecut că România se află prin statele din UE cu cea mai slabă colectare a taxelor şi impozitelor, raportat la PIB. În România, procentul este de 31-32% din PIB faţă de 40 %, media europeană. De asemenea, plata de bunăvoie a taxelor- deci nu prin executare silită- este în România la 78-80%, faţă de peste 95% în ţările dezvoltate din UE. La sfârşitul anului trecut, ANAF s-a hotărât să schimbe această situaţie şi a lansat o campanie de rebranding a instituţiei- inclusiv prin schimbarea siglei, a identităţii vizuale- campanie care a costat 7 milioane de lei, din care 1 milion de la bugetul statului şi 6 milioane de la UE.

Nu ştim încă dacă rebrandingul ANAF a dat rezultate. Nu avem încă date în acest sens. Ce ştim sigur este că foarte mulţi români o iau la fugă atunci când văd în faţa ochilor sigla ANAF, fie ea nouă sau veche. Şi asta nu doar pentru că au de dat bani la stat.  

 

 

 

 

 

 

 

 

Gabriel Bejan
Gabriel Bejanhttp://gabriel-bejan
Gabriel Bejan, sef departament Investigatii
Cele mai citite

Coreea de Nord l-a primit pe șeful spionajului rus

O delegație a Biroului de Informații Externe al Rusiei a vizitat capitala nord-coreeană Phenian între luni și miercuri și a discutat despre stimularea cooperării...

UE cere ca Facebook și Tik Tok să combată falsurile create cu inteligența artificială

UE, prin Comisia Europeană, a cerut marilor site-uri de socializare, precum TikTok și Facebook, să eticheteze clar publicitatea politică și să reducă "viralitatea conținutului"...

Lufthansa a evitat o grevă a salariaților chiar de Paște

Compania aeriană germană Lufthansa şi un sindicat care reprezintă personalul de la sol au anunţat miercuri că au ajuns la un acord privind salariile...
Ultima oră
Pe aceeași temă