bomba, pus la cale de comunisti la Senatul Romaniei (8 decembrie 1920), despre episcopii Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu si Ioan Balan, suprimati in temnitele comuniste.
O comunitate greco-catolica este atestata in Bucuresti inainte de anul 1800. Parohia Sf. Vasile fiinteaza ca persoana juridica din anul 1829. Nu avea un lacas propriu de cult, de aceea folosea capela romano-catolica din str. Calarasi. In anul 1893, in timpul pastoratiei viitorului episcop Demetriu Radu, pe atunci paroh al romanilor uniti din Bucuresti, a fost cumparat terenul din strada Polona nr. 194 (actualmente nr. 50), destinat constructiei unei biserici.
Dupa ce au intarziat cat au putut autorizarea constructiei, autoritatile au impus drept conditie pentru zidirea bisericii faptul ca edificiul sa nu fie ridicat la strada, ci in curte. De aceea Biserica Sf. Vasile a fost construita la o distanta de 30 de metri de strada. La finantarea lucrarilor au contribuit credinciosii greco-catolici din Bucuresti, Mitropolia Blajului, precum si Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti. Cu o suma importanta (100.000 de coroane) a contribuit fostul paroh, Demetriu Radu, devenit episcop de Oradea Mare. Dupa primul razboi mondial, o data cu infiintarea Protopopiatului Greco-Catolic de Bucuresti, trecut sub jurisdictia Blajului, biserica a devenit resedinta protopopiala. Din 1940, anul infiintarii Vicariatului pentru Bucuresti si Vechiul Regat, biserica a fost ridicata la rangul de catedrala. Aici a functionat, pana la arestarea sa de catre Securitate, la 28 octombrie 1948, episcopul Vasile Aftenie.
Imediat dupa decembrie 1989, credinciosii greco-catolici din Bucuresti au reinfiintat parohia Sf. Vasile cel Mare, solicitand totodata restituirea bisericii lor. Ierarhii ortodocsi au promis initial restituirea, insa, incurajati fiind de autoritatile statului sa nu recunoasca dreptul credinciosilor uniti asupra Bisericii Sf. Vasile, si-au schimbat pozitia si nu au mai recunoscut cele promise. Acestea s-au intamplat cu toate ca la mica distanta se gasesc sase biserici ortodoxe. In ianuarie 1992, parohia greco-catolica Sf. Vasile cel Mare a inceput un proces la Judecatoria Sectorului 1, proces care nu s-a finalizat nici pana in prezent, parcurgand de mai multe ori etapele procesuale fond-apel-recurs. Toate instantele care s-au pronuntat pana acum au evitat sa judece fondul cauzei si au adoptat solutii pe cale de exceptie, prin al caror continut s-a negat dreptul reclamantei de acces la justitie. S-a afirmat, de exemplu, ca reclamanta nu are dreptul de a se adresa justitiei intrucat credinciosii parohiei Sf. Vasile din str. Polona apartin in majoritate cultului ortodox (in sensul ca in imobilele din jurul bisericii locuiesc mai multi ortodocsi decat greco-catolici). Instantele au mai afirmat ca aceasta cauza depaseste atributiile puterii judecatoresti, singura competenta a decide fiind o comisie mixta alcatuita din cele doua parti aflate in litigiu. Procedurile judiciare continua in fata Tribunalului Bucuresti, dupa ce Curtea de Apel a respins in recurs aceasta ultima exceptie, afirmand competenta instantelor de judecata si trimitand cauza spre rejudecare la tribunal.
Dupa noua ani de procese in Romania, in ianuarie 2001 parohia greco-catolica Sf. Vasile s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocand incalcarea drepturilor garantate in articolele 6, 9, 13, 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Protocolul 1, aditional la Conventie. Cauza a fost inregistrata sub numarul 65965/2001, iar pronuntarea Curtii este iminenta. In aceste conditii, pe 2 iunie 2005, intr-o intalnire avuta cu premierul Tariceanu si cu ministrul Cultelor, Mona Musca, Patriarhul Teoctist a reafirmat intentia Bisericii Ortodoxe de a restitui Biserica Sf. Vasile proprietarului ei de drept.