In fiecare an ziarul The New York Times publica lista cu "istoriile" cele mai cenzurate de mass-media, istorii mai mult sau mai putin actuale, dar cu o trasatura comuna: contrazic sau ridica indoieli cu privire la consistenta "versiunilor oficiale". Una dintre aceste istorii interesante este redata de ziarul italian Liberazione.
Pe 11 septembrie 2007, un convoi de garzi private care escortau cativa functionari ai ambasadei americane din cartierul Mansour de la Bagdad, temandu-se de o capcana, a deschis focul asupra unui grup de automobile, ucigand 11 civili, intre

care si un copil. Episodul a obligat pana si conservatorul ziar The New York Post sa dea socoteala de acest episod in care s-a apasat prea usor pe tragaci, sub tutela Blackwater, cea mai mare companie de securitate privata din lume, iar ministrul american al Apararii, Robert Gates, a fost nevoit sa ordone o ancheta. Fireste, raportul nu a fost dat publicitatii, dar, potrivit unor indiscretii, "rata incidentelor" provocate de aceasta multinationala este cel putin dubla fata de cea a altor societati de mercenari cum sunt DynCorp International si Triple Canopy. Motivul este acela ca, spre deosebire de societatile concurente, Blackwater se foloseste de lucratori cu contract, deci mercenari, numiti cu un eufemism "contractors", adesea putin antrenati si pescuiti la gramada, dar se poate lauda cu sprijinul neconditionat al administratiei Bush.

Blackwater este cea mai puternica companie de mercenari de pe planeta, cu 20.000 de soldati, o flota alcatuita din 30 de avioane, mai multe elicoptere de lupta si chiar o divizie de servicii secrete privata. Ea este in masura sa fabrice in propriile localuri sisteme de tintire si dirijabile de supraveghere si dispune de cea mai mare baza militara privata din lume. Inventatorul si liderul necontestat al acestei adevarate armate private este Erik Prince, care a lucrat in Navy Seal, corpurile de elita ale marinei americane, si este cunoscut pentru viziunea sa fatis fundamentalista despre crestinism, care i-a atras sprijinul neconditionat al neoconservatorilor. Ultimul apel al presedintelui Bush – adresat "corpurilor militare de voluntari civili" de a da o mana de ajutor contraofensivei americane din Irak – inseamna pentru Blackwater contracte federale in valoare de inca o jumatate de miliard de dolari.
Acesti "contractors" privati constituie cea de-a doua mare "forta" din Irak, si se pare ca exista 100.000, dintre care cel putin 48.000 de soldati. Practic, aceasta forta a actionat pana in prezent in Irak fara nici un control sau o baza legala, intrucat nici armata SUA, nici justitia irakiana nu au nici o autoritate asupra lor. Cererea de creare a unei adevarate "brigazi de contractors", adresata de Prince autoritatilor militare, ii furnizeaza administratiei Bush o iesire de siguranta intr-un moment foarte critic in gestionarea razboiului.  In esenta, aceasta este o modalitate de a extinde ocupatia militara fara a o declara si de a reduce prezenta militarilor adevarati.

La ora actuala, personalul Blackwater este dislocat in noua tari si isi raspandeste agresiv prezenta si in interiorul granitelor americane. Compania furnizeaza serviciile de securitate pentru diplomatii SUA din Irak, dar este prezenta si in Afganistan, unde antreneaza trupele, precum si la Marea Caspica, unde a instalat o baza pentru fortele speciale la doar cativa kilometri de granita iraniana. Potrivit unor rapoarte, Blackwater desfasoara, intre altele, negocieri directe cu guvernul regional din sudul Sudanului pentru a pregati regimente crestine care sa fie folosite impotriva guvernului central (musulman).