În fiecare an, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Viitorul împărat Constantin cel Mare s-a născut în oraşul Naissus, astăzi Niş, în actuala Serbie. A devenit suveran al întregului Imperiu Roman după înfrângerea lui Maxenţiu şi a lui Liciniu.
Potrivit unor autori antici, în ajunul luptei cu Maxenţiu, Constantin ar fi văzut pe cer, la amiază, o cruce luminoasă deasupra Soarelui, cu inscripţia „In hoc signo vinces”, adică „Prin acest semn vei învinge”. Noaptea, în somn, i s-ar fi descoperit Hristos, cerându-i să pună semnul Crucii pe steagurile soldaţilor. Ascultând porunca, a ieşit biruitor în luptă. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, păstrat la Roma, se află inscripţia „Instinctu Divinitas”, adică „Prin Inspiraţie Divină”. Misterioasă rămâne şi prezenţa a opt statui de nobili daci pe acest Arc de Triumf. E posibil ca superbele statui să sugereze originea geto-dacică a lui Constantin, născut într-un oraş al geţilor din Moesia de atunci, Naissus.
În Sinaxarul de 21 Mai scrie: „Deci, îndrăznind în chipul Sfintei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milva, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia”.
Cinstea pe care i-o acordă Biserica lui Constantin i se datorează Edictului de la Milano, impus de acesta în anul 313, prin care creştinismul era recunoscut de stat. Împăratul Constantin a convocat şi condus primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325. El însă a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu din Cezareea, murind în scurtă vreme, în anul 337, în Nicomidia. Este ctitorul măreţei capitale a Bizanţului, Constantinopole.
Despre Flavia Iulia Helena, mama lui Constantin, se spune că a reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Ea a ctitorit mai multe lăcaşuri sfinte, în locurile sacre, pomenite în Noul Testament.
Constandinul Puilor
La 21 Mai, în calendarul popular e sărbătoarea păsărilor de pădure, numită Constandinul Puilor sau Constantin Graur. Se crede că în această zi păsările îşi învaţă puii să zboare. Nu se lucrează, altfel recoltele vor fi mâncate de păsări. Această zi e considerată ultima în care se mai pot semăna porumbul, ovăzul şi meiul. Se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua când ciobanii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor plăti să le păzească în vremea păşunatului. Se măsoară pe răboj laptele de la oile fiecăruia. Femeile înlătură cu aghiasmă şi tămâie duhurile rele.
Ca apărare de puterile necurate, ţăranii stau în jurul unui foc. Prin fumul acestui foc sunt trecute şi oile, ca să fie ferite de rele câtă vreme vor sta singure, la stână.
