Jurnalistul Horațiu Pepine subliniază, într-o analiză pentru publicația Deutsche Welle, că soluția de moment a crizei generate în sânul SRI a fost ca directorul Hellvig să solicite preşedintelui României trecerea în rezervă a generalului Coldea.
SRI a realizat cu maximă promtitudine o operație de diminuare a pagubelor. L-a destituit pe generalul Florian Coldea, șeful operativ al instituției, oferindu-i însă posibilitatea unei retrageri onorabile. Putem presupune însă că am asistat la o soluție negociată. În cazul cel mai grav, dacă comisia specială insitituită ar fi constatat abateri fie și minore împotriva generalului, ar fi trebuit să fie declanșată o investigație judiciară. Iar în acest caz, generalul Coldea ar fi ajuns, probabil, la închisoare.
Or, pentru a-i asigura acestuia o retragere liniștită era necesar ca SRI să comunice oficial că fostul său șef s-a dovedit ireproșabil și că numai onorarea militară l-ar împiedica să rămână în funcție. Iată ce ni se spune în comunicatul oficial: ”În concluzia raportului, prezentat într-o şedinţă a Biroului Executiv al SRI, comisia specială a precizat că din activitatea domnului Coldea, supusă verificării, nu au rezultat elemente care să se constituie în încălcări ale legii sau normelor interne în vigoare. După prezentarea raportului, Biroul Executiv a decis repunerea în funcţie a domnului general-locotenent Florian Coldea.” Iar urmarea spectaculoasă este că Florian Coldea ar fi cerut el însuși să fie eliberat din funcție.
Nu știm care au fost atuurile generalului destituit, dar este suficient să avem în vedere pierderile pe care le-ar fi suferit serviciul în cazul în care s-ar fi declanșat un proces penal împotriva fostului său șef operativ.
Niciun serviciu secret din lume nu ar asuma voluntar un asemenea risc. Care sunt totuși condițiile acestei retrageri negociate nu știm, dar putem remarca totuși un fapt important. Prin această măsură, SRI a preferat să rezolve în familie situația creată, evitând să se expună analizei unei comisii parlamentare. Căci a doua știre importantă după trecerea în rezervă a generalului Coldea este că SRI va putea ocoli întrebările Comisiei de vreme ce acuzatul principal nu mai face parte din rândurile sale și nu se va simți obligat să răspundă unei convocări.
În realitate, anchetarea a tot ceea ce s-a întâmplat continuă să rămână un obiectiv politic major, dar SRI a dobândit prin manevra aceasta posibilitatea de a se eschiva. Câtă vreme comisia internă a comunicat public că nu există nicio umbră de îndoială cu privire la activitatea generalului Coldea, e limpede că va continua să susțină acest punct de vedere și în fața Comisiei parlamentare. Poate anumite probleme se vor rezolva de la sine fără nicio intervenție politică din exterior, dar problema de fond, aceea a absenței controlului civil asupra serviciilor de informații, va rămâne nerezolvată.
E o relație nesănătoasă care transpare din tot ceea ce ni s-a înfățișat până acum: ”civilii” se tem de servicii pe care le privesc cu un soi de admirație-ură paralizantă, iar oamenii din servicii manifestă față de ”civili” un soi de dispreț ostil și o atitudine tutelară. Această raportare reciprocă vicioasă nu va putea fi corectată fără ca Parlamentul să preia inițiativa și să-și exercite în mod real autoritatea.
Și mai grav este că pe acest fond nesănătos toate derapajele vor fi pe mai departe posibile. Faptul că Serviciul va fi condus de colaboratorul direct al Președintelui nu este de natură să risipească temerile. În fine, nici nu știm de fapt care este puterea reală a directorului Eduard Hellvig și cum se vor reașeza raporturile de forțe după eliminarea lui Coldea. Dar, vorbind în termeni generali, problema este ca Executivul (din care SRI face parte) să nu dobândească o putere excesivă prin raportare la celelalte puteri în stat, în speță Parlamentul și Justiția.
