De ani buni, războaiele din Orientul Mijlociu se extind (deși toată lumea caută soluții de pace), crizele europene se adâncesc și se ramifică, amenințările din zona asiatică se întețesc. Terorismul s-a globalizat, migrația e un flagel și insecuritatea se insinuează în viața cotidiană a planetei. Ştirile se concentrează pe intervenții militare, dezastre umanitare, atentate, scandaluri politico-financiare, proteste violente, focare secesioniste și noi surse de risc. Spaima pare să fi pus stăpânire pe lume și degringolada se oglindește în planul acțiunii politice, iar procesele electorale aduc la putere forțe cu programe radicale, rasiste și xenofobe.
Scena internațională fierbe, dar nici una dintre marile puteri nu mai are autoritatea și mijloacele necesare pentru a impune reinstaurarea ordinii. Forurile internaționale nu funcționează eficient, iar în Grupul G7 divergențele blochează adoptarea unor decizii. Pentru prevenirea sau gestionarea conflictelor, responsabilitățile au fost în mare parte transferate asupra forțelor armate. Decidenții politici au ca prioritate bugetele și capabilitățile de apărare, în timp ce sindicaliștii solicită folosirea bogăției pentru reducerea decalajelor sociale.
Războaiele politice interne și dezechilibrele economice vin la pachet cu declarațiile războinice în plan internațional. Coreea de Nord a anunțat că a efectuat cu succes noi teste balistice, iar liderul de la Casa Albă e convins că a trecut vremea când astfel de afirmații puteau fi considerate o glumă. Rusia susține că se simte provocată de NATO și că va contracara acțiunile Alianței, dar furnizează Iranului rachete S-300 înainte de termenul de livrare prevăzut în contract. Balticii și polonezii se simt amenințați de Rusia și solicită o mai mare implicare a NATO.
Președintele SUA cere Europei Occidentale să sprijine prin noi contribuții militare securitatea țărilor flancului estic. Primele avioane F22 Raptor au ajuns în România, atrăgând nu doar replicile agresive ale Kremlinului, ci și noi demonstrații rusești la Marea Neagră. Germania a decis să investească în instalarea unei baze militare în Turcia pentru raiduri împotriva Statului Islamic. În paralel, președintele Parlamentului de la Ankara a cerut reintroducerea islamismului în Constituție și renunțarea la secularism, iar pe teritoriul Turciei se multiplică atentatele teroriste. Ca din întâmplare, de când l-a confruntat pe Putin și a încheiat un acord cu UE în chestiunea refugiaților, președintele Erdogan a ajuns ținta predilectă a atacurilor mediatice și a activiștilor civici de pretutindeni.
În acest context, Donald Trump nu mai poate fi scos din cursa prezidențială în SUA și liderul de la Moscova e privit ca un idol omnipotent. Rusia se bucură de stabilitate, cu toate că efectele crizei economice sunt deja greu de suportat. Menținerea sancțiunilor occidentale impuse după ocuparea Crimeii motivează accesele de iritare și măsurile de forță ale Kremlinului în sfera sa de interese. În China, pericolul crizei economico-financiare nu e de neglijat, iar Beijingul țintește spre țările europene ca alternativă investițională. Uniunea Eurasiatică nu se poate consolida decât pe ruinele parteneriatului UE-SUA. Tendințele centrifuge din blocul comunitar și mișcările antioccidentale coordonate sunt semnale de alarmă pentru liderii europeni și americani.
Conflictele și rupturile greu de imaginat în deceniul precedent nu mai lasă azi loc pentru iluzii. Barack Obama și-a început mandatul propunând resetarea relațiilor cu Rusia și pivotarea Asiei. Acum, el e îngrijorat că Vladimir Putin dorește slăbirea UE și desființarea NATO. Angela Merkel a mizat multă vreme pe cooperarea cu Kremlinul și pe promisiunile liderului moscovit vorbitor de germană. Realitatea din Ucraina, R. Moldova, Georgia sau Siria, direct modelată de intervenția Moscovei, se repercutează însă nefast asupra Europei, obligând Germania să-și pună speranțele într-o înțelegere cu Turcia. Nu-i de mirare că președintele american și cancelarul german au redescoperit importanța cooperării transatlantice.
Numai că, în acest moment, curentul popular merge în altă direcție, iar cei doi lideri politici sunt la final de mandat. În Belgia au avut loc manifestații cu măști în fața sediului Comisiei Europene împotriva Tratatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții, tocmai când tandemul Obama-Merkel încerca să argumenteze la Hanovra necesitatea încheierii acestuia.
Europa e mai expusă și mai vulnerabilă în fața provocărilor actuale decât alte continente, tocmai pentru că îi lipsește experiența solidarității la greu. Referendumul din Elveția pe tema expulzării infractorilor străini a demonstrat că nici măcar europenii extracomunitari nu sunt imuni la propaganda extremistă și xenofobă. Nemulțumirile sociale și fragmentarea politică au ca efect respingerea democrației și ura față de străini. Indiferent că e vorba de modelul scandinav sau de modelul american, capitalismul e vehement contestat chiar în țările care s-au bucurat de beneficiile lui, deși contestatarii nu-și doresc să trăiască într-o societate comunistă. Nepregătiți și nepăsători, politicienii continuă să se preocupe doar de propria imagine, stimulând populismele și mișcările antioccidentale.
În Austria, în primul tur al prezidențialelor, partidele de centru care s-au aflat succesiv la putere în ultimii șaptezeci de ani au fost spulberate de valul ultranaționalist. În competiție au rămas un extremist de dreapta și un ecologist. Prima șansă pentru turul doi o are candidatul susținut de forțele politice cu discurs agresiv antieuropean și antirefugiați. În Spania, unde socialiștii reușiseră să obțină o majoritate fragilă la scrutinul din decembrie 2015, nu se poate forma un cabinet de coaliție. După mai multe runde de negocieri eșuate, Regele Felipe al VI-lea a decis să convoace alegeri anticipate, ceea ce adâncește nesiguranța și amplifică problemele economice. În Italia, autoritățile recunosc că fenomenul migrației a aruncat țara într-o triplă criză – umanitară, de securitate și financiară. Fostul premier Mario Monti nu ezită să afirme că UE se poate dezintegra sub presiunea multiplelor crize și că dezintegrarea nu poate duce decât la război. Din Slovacia până în Polonia, cu accente speciale în Ungaria și Grecia, adepții distanțării de Washington și de Bruxelles, admiratori ai Estului, câștigă teren. În Marea Britanie, cetățenii se tem și de perspectiva rămânerii în UE, și de aceea a Brexit-ului, cu atât mai mult cu cât nu sunt obișnuiți să aleagă între două rele. La rândul lor, francezii știu de pe acum că în 2017 trebuie să voteze răul cel mai mic, fiindcă au de optat între François Hollande și Marine Le Pen.
Referindu-se la rezultatele scrutinului de duminica trecută din Austria, cotidianul Die Presse anunță că trăim sfârșitul unei ere, avertizând că viața politică postbelică, așa cum o știam, e de domeniul trecutului și că instabilitatea a devenit un fapt. Constatarea e valabilă nu doar pentru Austria, ci și pentru Europa în ansamblul său.
Aceste opinii aparțin autoarei și nu implică responsabilitatea MAE
