Investițiile publice și private în economia reală au fost sub atac de la începutul crizei financiare din 2008. În momente economice dificile, poate părea logic să tai investițiile care aduc beneficii pe termen lung și, astfel, să conservi bani și resurse pentru a-i folosi pentru probleme pe termen scurt. De fapt, tăind investițiile în viitorul nostru – că este cel al persoanelor, planetei, instituțiilor politice sau afacerilor – este profund irațional.
Doar prin investiții în idei vizionare, gândire fundamentală, cercetare, dezvoltare și inovație ne putem asigura că viitorul va fi mai bun – mai liber, cu mai multă pace și mai prosper – decât trecutul.
Educația de la vârste mici, medicina preventivă, biblioteci, infrastructura fizică și cercetarea științifică de bază, de exemplu, costă bani – dar numeroase studii arată că merită. Dar când guvernanții trebuie să taie din cheltuieli, investițiile în aceste bunuri publice sunt adesea primele care dispar, deoarece votanții nu simt beneficiile lor pe termen scurt. Cea mai mare parte din suferință e amânată, ceea ce este exact motivul pentru care astfel de politici sunt atractive.
Dar acesta este un scop ușor de atins pe care societățile nu și-l permit, de fapt. Trebuie să începem să investim în oameni cât mai devreme posibil – adică, chiar de la naștere. Accesul universal la alimente de bună calitate și îngrijire medicală preventivă, precum și programe de educație timpurie sunt necesare pentru a oferi o fundație puternică pe care țările lumii să-și asigure progresul social și creșterea economică.
De asemenea, pentru copii și adulți deopotrivă, există o valoare reală în librăriile publice – spații vechi și libere care oferă acces universal la învățare și care devin, tot mai mult, o poartă spre servicii digitale. La fel și în cazul programelor și instituțiilor culturale care stimulează progresul în artă și știință. Și acestea sunt necesare pentru a garanta că cetățenii pot contribui productiv la societățile și economiile lor.
Tentația de a tăia investițiile pe termen lung în momente economice dificile atinge și sfera privată. Companii din lume, mari sau mici, au cedat încă de la începutul recesiunii economice globale. Pe măsură ce firmele sunt forțate să își vadă limitele și să își reducă dimensiunile, taie investițiile în cercetare și dezvoltare, dezvoltarea angajaților și training, infrastructură și multe altele. Ca lucrurile să stea și mai rău, aceste linii bugetare sunt ultimele restaurate, când perspectivele economice devin mai bune.
De exemplu, în fața presiunii investitorilor, companiile farmaceutice au redus dramatic activitățile de cercetare, bazându-se în schimb pe strategii de achiziție. Scopul este limitarea riscurilor prin achiziționarea unor firme care au suportat deja toate costurile cercetărilor fundamentale și au dezvoltat medicamente deja testate.
Evident, asemenea strategii nu vor funcționa pe termen lung dacă nimeni nu este dispus să investească la nivelurile primare ale cercetării, în domenii esențiale precum biotehnologia, tehnologia digitală, surse de energie regenerabilă și altele asemenea. Iar în condițiile în care investitorii sunt puțini, guvernele nu mai sunt preocupate de știința fundamentală și finanțatorii cercetărilor academice solicită tot mai mult celor pe care-i finanțează să arate “impactul” muncii lor, cine îi va mai susține pe cei care riscă? Dacă nu o mai face nimeni, izvorul va seca și nu se va mai obține nimic.
Similar, în loc să investească într-o nouă infrastructură, companiile le peticesc pe cele vechi. Dar repararea unor lucruri stricate funcționează doar pentru o vreme. Fără să aloci resurse pentru a investi în operațiuni noi, eficiente din punct de vedere al costurilor și prietenoase cu mediul, sau în dezvoltarea abilităților și cunoștințelor angajaților, ori în inovație, firmele vor descoperi că economiile lor pe termen scurt au fost acumulate pe spatele insuccesului pe termen lung.
Alegerile pe care companiile le fac nu afectează doar propriile operațiuni, ci au consecințe profunde asupra clienților lor, asupra furnizorilor și a societăților în care acționează. Eșecul de a investi în viitor va afecta viitorul tuturor.
Nu tot ce merită are un efect pozitiv imediat asupra bazelor financiare și nu poate fi depozitat frumos într-o cutie. Dacă deciziile de investiție publice și private sunt determinate doar de criterii ușor de măsurat și de definit, vom rata momentele de cotitură care caracterizează cea mai mare parte din progresul rasei umane.
Atât în sectorul public, cât și în cel privat, avem nevoie să ne angajăm în investiții pe termen lung, fie în copii și educație, știință și tehnologie, sănătate și medicină, fie în construirea de instituții puternice care să reprezinte fundații sustenabile pentru societăți pașnice, democratice și prospere. O investiție în viitor nu e niciodată irosită. A investi în începuturi e singurul mod prin care vom apuca să vedem finalurile fericite.
