Una dintre provocările majore cu care se confruntă economia europeană este lipsa de lichidităţi în pieţele sale de capital. De la criza financiară globală din 2008, a fost introdus un număr enorm de noi reguli. Dar pentru a facilita investiţiile pe termen lung, de care Europa are nevoie cu disperare, ar fi înţelept să existe o reaşezare a amplului mediu de reglementări care s-a dezvoltat în ultimii şase ani.
Dat fiind că băncile sunt rezervate în a oferi noi împrumuturi, instituţii precum fondurile de pensie au o poziţie bună pentru a satisface nevoia disperată de capital. Într-adevăr, economiile muncitorilor care cel mai probabil nu vor ieși la pensii câteva decenii de acum încolo sunt potrivite pentru investiţii pe termen lung. Problema vine din faptul că, în multe cazuri, regulile şi reglementările menite să asigure stabilitatea pieţelor financiare împiedică fondurile de pensii şi alte instituţii să distribuie economiile uşor şi eficient.
Importanţa unor reglementări potrivite nu poate fi subestimată. Când sunt scrise şi aplicate corect, asigură stabilitatea financiară, menţin (şi, dacă este necesar, refac) încrederea în pieţe şi facilitează investiţii pe termen lung, ajutându-i pe cetăţeni să rezolve nevoile lor financiare de viitor. Dar dacă reglementările nu sunt bine croite pe măsura diverselor tipuri de participanţi din piaţă şi nu sunt adaptate la modul cum funcţionează de fapt pieţele, acestea pot sufoca oportunităţi de care, altfel, ar beneficia investitorii şi economia.
Noile condiţii privind marjele pentru derivate, introduse cu scopul de a reduce riscurile sistemice, sunt doar un exemplu de astfel de constrângere sufocantă. Ar putea avea sens să fie aplicate băncilor sau fondurilor de plasamente alternative, dar fondurile de pensii sunt instituţii foarte solvabile, care aduc un risc sistemic mic sau chiar zero pentru pieţele financiare. Forţându-le să pună deoparte active pentru scopuri colaterale, sunt practic private de capitalul care ar fi putut fi folosit pentru investiţii pe termen lung.
Astfel de investiţii implică o varietate de produse, jucători din piaţă şi jurisdicţii şi, drept rezultat, efectul reglementărilor poate fi dificil de prevăzut, cu atât mai puţin de calculat. Pentru început, impactul regulilor şi reglementărilor poate fi direct sau indirect. Regulile care se aplică în mod special produselor ori strategiilor de investiţie pe termen lung pot fi considerate ca având un impact direct. Regulile care se aplică investitorilor sau omologilor acestora, produselor competitive sau părţilor complementare ale pieţei pot fi descrise ca având un efect indirect.
Un cadru legal bine construit minimizează consecinţele negative pentru investiţiile pe termen lung, maximizând efectele pozitive. Noi reglementări sunt introduse permanent. Este important să existe o analiză atentă cu privire la necesitatea reală de introducere a acestor noi reglementări. Dacă sunt necesare, se impun realizarea unor predicţii şi acoperirea golurilor cu reguli care să asigure curgerea lină a economiilor către proiecte noi sau deja existente.
De exemplu, standardizând reglementările cu privire la obligaţiunile garantate, obligaţiunile verzi şi investiţiile transfrontaliere prin intermediul fondurilor imobiliare s-ar putea încuraja mai multe investiţii pe termen lung. În mod indirect, un impuls de reglementare generală care să crească disponibilitatea proiectelor pentru investiţii pe termen lung şi armonizarea regimurilor locale de insolvenţă ar putea avea, de asemenea, un efect pozitiv. Un exemplu clar de reglementare cu un impact negativ direct este cel al actualelor reguli privind securizarea şi regulile propuse pentru modificările de capital bazat pe active.
Efectele negative indirecte ale unor astfel de reglementări privind investiţiile pe termen lung sunt, prin natura lor, mult mai dificil de identificat, dar pot fi la fel de dăunătoare ca efectele directe – mai ales dacă îi lasă pe investitori cu mai puţine fonduri disponibile pentru investiţii pe termen lung. Condiţiile privind marjele pentru tranzacţiile cu derivate au acest efect, la fel ca şi reglementările care măresc costurile bancare.
Aceste tipuri de efecte negative indirecte nu au avut un loc central în discuţiile despre politicile menite să dea un impuls investiţiilor pe termen lung. Dar acestea merită o atenţie deosebită. Este crucial să identificăm întregul lor spectru de acţiune şi impactul pe care îl au asupra alocării de capital.
Altfel, riscă să diminueze efectul pozitiv al reformelor menite să stimuleze investiţiile.
Pe măsură ce legislatorii şi reglementatorii continuă să modifice mediul de investiţii, este important nu doar să monitorizeze şi să evalueze impactul fiecărei părţi din reglementările suplimentare.
Modul cum regulile interacţionează una cu cealaltă – şi cu noile reglementări pe măsură ce sunt introduse – trebuie să fie, de asemenea, înţeles. Reglementări inutil de generale ar trebui să fie evitate în favoarea unor reguli care sunt croite cu specificaţii clare pe măsura diverşilor participanţi din piaţă.
Permiţându-le investitorilor pe termen lung, cum sunt fondurile de pensii, să ofere economiei europene mult necesarul capital, se pot obține beneficii uriaşe pentru viitorii pensionari, precum şi pentru economie în general. Dar acest lucru nu va fi posibil decât dacă, şi până când, mediul de reglementare corect nu va fi creat.
Angelien Kemna este membru în consiliul de administraţie, director financiar şi ofiţer de riscuri la APG, o sucursală a Stichting Pensioenfonds ABP, al doilea cel mai mare fond de pensii din lume.
Copyright: Project Syndicate, 2015.
www.project-syndicate.org
