Când istoricii vor analiza, peste ani, Legea pentru protecția pacientului și îngrijire medicală accesibilă – controversata reformă în sănătate din 2010 a președintelui Barack Obama (cunoscută și ca Obamacare – n.t.), credem că nu vor acorda prea multă atenție prevederilor documentului, problematicelor schimbări privind asigurarea de sănătate sau lansării defectuoase a portalului aferent. În schimb, credem că se vor concentra pe modul în care Obamacare a încurajat un val de inovație care a diminuat gradual costurile tot mai mari ale unui sistem disfuncțional, chiar dacă milioane de americani dintre cei anterior excluși au intrat în sistemul de asigurăre de sănătate.
Inovația este probabil cel mai puțin discutat aspect al reformei în sănătate. Totuși, este crucială pentru „răsturnarea“ curbei costurilor în acest sector, deoarece permite oferirea de servicii de sănătate de calitate în moduri care sunt eficiente din punct de vedere al costurilor. Obamacare a oferit noi și puternice stimulente pentru astfel de inovații.
Din 1980 până în 2010, cheltuielile de sănătate ale SUA au crescut aproape de două ori mai rapid decât economia, de la 9,2% până la 17,4% din PIB. Numeroși factori au contribuit la această creștere consistentă, dar majoritatea experților sunt de acord că cea mai importantă cauză a fost sistemul de servicii contra cost, care recompensa furnizorii de servicii medicale dacă aceștia facturau cât mai multe servicii posibil, mai degrabă decât pentru menținerea unei populații sănătoase și pentru tratarea eficientă a bolilor.
Legea pentru protecția pacientului a schimbat asta, prin stabilirea unui număr mare de noi stimulente pentru a încuraja eficiența în furnizarea de servicii de sănătate – de exemplu, prin reducerea infecțiilor spitalicești costisitoare și inutile, a reinternărilor, precum și prin introducerea unor registre de evidență electronice. Dar, și mai important, ACA a oferit stimulente pentru crearea de „organizații pentru îngrijire accesibilă“, „a sistemelor de plată la pachet“ și a altor inovații pentru a încuraja o mai bună coordonare a tratamentelor oferite, în special pentru pacienții cu numeroase boli cronice. Acești pacienți reprezintă cele 10 procente pentru care se cheltuiesc aproximativ 64% din fondurile pentru sănătate.
În SUA, furnizorii, asiguratorii, organizațiile non-profit și guvernele locale răspund la stimulentele oferite de noua lege. Centrele pentru servicii de tip Medicare și Medicaid (care oferă asigurări de sănătate pentru pensionari și săraci) au anunțat o a doua rundă de granturi – 665 milioane de dolari pentru 28 de state, trei teritorii și Districtul Columbia – pentru a încuraja inovația în furnizarea de servicii medicale. Desigur, este prea devreme pentru a declara victoria, dar Obamacare pare să funcționeze.
Potrivit unei recente analize a Consiliului Consilierilor Economici (CCE), circa zece milioane de noi persoane au obținut acoperirea unei asigurări de sănătate ca rezultat al Legii pentru protecția pacientului – cea mai mare creștere din ultimele patru decenii. Dar adevărata surpriză este aceea că rata de creștere a cheltuielilor de sănătate a încetinit dramatic din 2010 până în 2013, până la aproape același ritm cu al creșterii PIB, ceea ce reprezintă o diferență clară față de anterioara jumătate de secol; întra-devăr, această perioadă a fost caracterizată de cea mai redusă creștere oficială a cheltuielilor reale pe cap de locuitor.
Legea pentru protecția pacientului reprezintă doar un factor al acestei tendințe promițătoare. Creșterea cheltuielilor pentru servicii medicale încetinește adesea după o criză economică. Dar cheltuielile Medicare, sistem care nu a fost afectat de recesiuni, au încetinit în același ritm cu cele din domeniul privat. Într-un studiu recent, CCE a arătat că reformele Medicare realizate după Legea pentru protecția pacientului au reprezentat o cotă semnificativă din încetinire.
Legea este un exemplu pentru modul în care guvernul poate promova inovația pentru a aborda provocări majore ale societății, prin furnizarea de direcții și stimulente mai degrabă decât prin dictarea unor soluții. Guvernul joacă un rol similar cu cel al unui capitalist care oferă bani pentru început și suport financiar pentru a obține inovație.
În acest scenariu, jucători diferiți – Medicare și Medicaid, autoritățile statale și locale, asigurătorii privați, doctorii și întreprinzătorii sociali – colaborează pentru a găsi soluții eficiente care să fie dimensionate conform cu veniturile guvernamentale. De exemplu, răspunzând la stimulentele și flexibilitatea legii pentru protecția pacientului, Arkansas și Oregon au lansat experimente îndrăznețe pentru a restructura Medicaid, în parte prin premierea furnizorilor de servicii medicale care au rezultate mai bune și îi mențin pe pacienți mai sănătoși.
În Camden, New Jersey, Jeffrey Brenner, un doctor de familie, are strategii de pionierat pentru a reduce zilele de spitalizare, prin „superutili-zatori“, o mică parte din-tre pacienții Medicaid care sunt frecvent internați pentru îngrijire costisitoare. Brenner a cartografiat „punctele fierbinți“ din jurul Camden și a căutat să afle de ce oamenii din unele zone acumulează facturi atât de mari.
Nu era vorba despre fraudă, ci despre absența unei îngrijiri medicale coordonate, în principal în ceea ce privește îngrijirea primară de bază, și o lipsă de atenție față de factorii de risc elementari ai oamenilor. Cei mai scumpi 1% din pacienți, cei cu un conglomerat de probleme, reprezentau 30% din cheltuielile publice ale serviciilor de sănătate din Camden. Coaliția furnizorilor de îngrijire medicală Camden, fondată de Jeffrey Brenner în 2003, a primit primele sale finanțări de la un filantrop, Fundația Robert Wood Johnson, și un asigurător privat, United Health Care. Succesul remarcabil din Camden a determinat fundația să finanțeze experimente similare în Boston, Cleveland, Cincinnati, vestul Michigan și regiunea Humboldt din California. Guvernul oferă acum sprijin suplimentar, prin granturi acordate unor programe similare în Maryland, Colorado, Pennsylvania și Carolina de Nord.
Oregon a intrat într-o înțelegere de tip „plată pentru succes“ cu guvernul federal. Statul va primi 1,9 miliarde dolari timp de cinci ani pentru a restructura serviciile sale Medicaid pe coordonatele realizate în Camden. Oregon va obține banii doar dacă costurile Medicaid pe persoană vor crește considerabil mai lent decât în alte state. Momentan, Oregon e în cifre.
Arkansas a mutat 20 de „episoade“ diferite ale furnizării de servicii medicale (inclusiv înlocuirea de articulații la șold și la genunchi, maternitatea, colonoscopiile, astmul și insuficiențele cardiace congestive) de la servicii cu plată la sistemul de plată pentru calitate. Rezultatele sunt până acum promițătoare – nu doar prin ținerea în frâu a costurilor, ci și prin o mai eficientă aliniere a furnizării de servicii cu practicile cele mai bune.
Guvernul poate impulsiona ino-vația prin oferirea de stimulente care vizează punctele tari ale numeroșilor jucători. În sistemul de sănătate, asta înseamnă să profite de puterea de cumpărare a Medicaid și Medicare, riscurile asumate de întreprinzătorii sociali și filantropi și de dinamismul piețelor și al afacerilor private.
Iar reforma în sănătate este doar un exemplu în care guvernul poa-te oferi ceea ce vrea publicul prin sta-bilirea unor țeluri, încurajarea creativității și furnizarea de re-sur-se pentru a extinde ceea ce funcționează. Peste 25 de ani, sperăm că istoricii vor analiza Obama-care drept startul unei noi ere a co-laborării public-private pentru a dezvolta soluții inovative pentru pro-bleme sociale complexe – și astfel a restaura încrederea în guvern.
Laura Tyson, fost președinte al Consiliului Consilierilor Economici al Președintelui SUA, este profesoară la Școala de Afaceri Haas de la Universitatea California, Berkeley.
Lenny Mendonca, fost director al McKinsey & Company.
Copyright: Project Syndicate, 2015 / www.project-syndicate.org
