Sala de operații este un templu, nu un ring de box!

de Alexandru Vlad Ciurea , 27 ianuarie 2016 - stire actualizata la ora 22:14, 27 ianuarie 2016
Sala de operații este un templu, nu un ring de box!

știre extrem de neplăcută a făcut înconjurul României. Un medic chirurg de la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea este cercetat penal după ce a atacat cu bisturiul, în blocul operator, un alt medic! Rareori auzi așa ceva, dar, chiar dacă este un caz izolat, un asemenea incident nu poate fi ignorat nici de noi, cei pentru care blocul operator este sinonim cu un templu al sănătății, nici de autorități. Conflictul de la Vâlcea reflectă, pe de o parte, lipsa de respect pentru regulile din sistem – ajuns, iată, un fel de „sat fără câini!” - și, pe de altă parte, modul în care unii colegi înțeleg să se comporte în spital, aducând atingere întregii comunități medicale (și așa extrem de mediatizată zilnic).

Am spus-o de mai multe ori, și nu doar eu: sistemul medical românesc de stat suferă din foarte multe puncte de vedere – de la condiții de bună funcționare până la finanțare. Dar la fel de mult suferă din cauza lipsei regulilor, procedurilor, protocoalelor. Sau, acolo unde există reguli, sistemul suferă din cauză că acestea nu sunt respectate. Iar cel mai slab reper într-o schemă de nerespectare a regulilor este lipsa autorității!

Blocul operator este un loc al regulilor stricte. Totul trebuie să fie steril. Echipele medicale se îmbracă în haine speciale – costum, mască, bonetă. Toate accesoriile personale – ceasuri, bijuterii, telefoane - sunt interzise. Pacientul este pregătit corespunzător și din punct de vedere al dezinfectării. Brancardierii care transportă bolnavul după operație sunt și aceștia echipați corespunzător. Toate consumabilele din sala de operații sunt adunate în compartimente speciale, separate. După operație, sala se curăță și se sterilizează. Sala are un regim special, iar chirurgul principal care intră în operație este cel care conduce sala în timpul intervenției.

Blocul operator este și trebuie privit ca un templu. Un templu ce reprezintă vârful activității medicale. Un loc al performanței în medicină, un loc de învățare pentru medicii tineri, dar și al respectului desăvârșit pentru regulile care îl guvernează. 

Dar… sistemul este format din oameni. Ca și Educația sau alte câteva paliere ale societății,  Sănătatea are privilegiul de a strânge laolaltă foarte mulți oameni valoroși. Se știe că orice tânăr care își dorește să devină chirurg trebuie să se înarmeze cu răbdare -  este o meserie pe care ajungi să o practici după ani mulți și grei de studiu intens. E și firesc, ai în mână – la propriu și la figurat – viața pacientului. Motiv pentru care statutul medicului chirurg a fost dintotdeauna special.

Ce te faci când acest statut este “pătat” de cazuri precum cel de la Vâlcea? Evident că nu poți sta cu mâinile în sân nici ca medic, nici ca manager, nici ca autoritate a statului. Astfel de cazuri cer reacție rapidă și nu au voie să lase loc de interpretări, nicidecum de repetări! Pentru că ce s-a întâmplat acolo a fost o jignire la adresa pacientului, la adresa personalului care a fost nevoit să asiste la o asemenea grozăvie, la adresa spitalului, la adresa statutului de medic (chirurg sau nu), la adresa școlii de medicină din România în ansamblul ei.

Auzim des despre cazuri nefericite în care sunt implicați medici sau personal medical. Din păcate, fiecare dintre acestea aruncă o umbră și asupra celorlalți -  cei care își respectă pacienții, colegii și propria condiție. Pentru majoritatea medicilor, cuvântul de ordine este evoluția – cum să ajungi azi să faci pentru pacienți MAI BINE decât ai făcut ieri? O lume în continuă evoluție și transformare. Desigur că nu ne va opri bisturiul aruncat de domnul de la Vâlcea. Sau gesturi necorespunzătoare făcute de cei care au pete pe halatele albe. Dar cred că putem să ne oprim noi o secundă pentru a-i îndepărta. De ce? Nu ca să avem noi loc, ci pentru că vin din urmă alte generații care nu au nevoie de asemenea modele. Și suntem obligați să le lăsăm temple fără fisuri.   

Prof. dr. MSc. Alexandru Vlad Ciurea, director ştiințific Şef Departament Neurochirurgie Spitalul Sanador, București

Comentarii

  • adrian

    28 ianuarie 2016 10:40

    m-am operat de hernie inghinala in Constanta si in sala de operatii geamurile erau deschise cu perdelele fluturand. Chirurgul tanar de origine tatara nu mi-a pus drena ci imi storcea rana cu mana de 2 ori pe zi. Cica a aplicat un procedeu american numit retro-funicular. Am avut noroc si eram tanar...

    raspunde comentariului
  • JURIST

    28 ianuarie 2016 6:56

    MULT STIMATE SI RESPECTABIL DOMNULE PROF.Dr.VLAD.CIUREA. URMARESC TOT PUBLICATI ÎN ULTIMA VREME SI VA MULTUMESC PENTRU CA VA IMPLICATI ÎN ACEST DOMENIU, FOARTE IMPORTANT, CARE FACE PARTE INTEGRANTA DIN VIATA DVS.,FIIND VORBA DE SANATATEA OAMENILOR.DIN PACATE, O PARTE DIN NOILE GENERATII, CARE AU OBTINUT TOTUSI TITLUL DE MEDIC, NU AU NICI UN FEL DE CUNOSTINTE DESPRE JURAMANTUL LUI HYPOCRATE, CA SA NU MAI POMENESC DE DEONTOLOGIA SI ETICA DIN DOMENIUL MEDICAL EXEMPLUL CEL MAI PREGNANT SI NOTORIU, ESTE CAZUL INFRACTORULUI, FOST PRIMAR AL CAPITALEI ROMÂNIEI, PRETINZÂNDU-SE CU PROFESIA DE BAZA "MEDIC CHIRURG", ÎN PREZENT ACCEPTAT SA-SI "PRACTICE PROFESIA", CU TOATE CA AR TREBUI SA FIE ÎN PUSCARIE. UN ALT EXEMPLU DE FELUL CUM SE COMPORTA NOII CONDUCATORI AI ROMÂNIEI, CARE SUNT ÎN AFARA ORICAREI COMPETENTE, FAPTUL CA FUSESE NUMIT DREPT "MINISTRU AL SANATATI"I, UN NEISPRAVIT AL SCOLII DE MEDICINA, ÎN PLUS UN INDIVID AMATOR DE A-SI EXHIBA TRUPUL ÎN REVISTE DE POTIN. DECI, DOMNULE PROF.DR.CIUREA, "PESTELE SE STRICA DE LA CAP". PÂNA CÂND DECAPITAREA PESTELUI INTRAT ÎN PUTREFACTIE NU VA CADEA, NIMIC NU SE VA SCHIMBA ÎN ROMÂNIA, ORICARE AR FI DOMENIUL.

    raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook