În noaptea de 1 spre 2 aprilie, în Karabahul de Munte, iarăşi au început conflictele. În această zonă mai au loc periodic schimburi de focuri între trupele armate ale Armeniei şi Azerbaidjanului. De data asta însă, între cele două forţe a avut loc un adevărat conflict armat soldat cu omorârea a mai mult de zece soldaţi ai armatei azere. Se pare că şi de cealaltă parte sunt pierderi importante. În acest moment încă nu dispunem de date exacte, însă din informaţiile care apar în presă este evident că avem de-a face cu un conflict care depăşeşte cu mult “limita acceptată”.
Care sunt cauzele sale? Cunoscutul specialist pe Caucaz Serghei Markedonov explică pentru Expert.ru că acesta “este o testare a grupului de la Minsk şi a posibilelor reacţii diplomatice şi militare. Este deja un fapt cunoscut că după orice summit important sau deplasare a preşedinţilor celor două ţări ambele părţi caută diverse forme de sondaj diplomatic şi militar”. Acest tip de “test” este destul de periculos, pentru că niciodată nu se ştie până unde se va merge, cum se va reacţiona şi dacă nu se va sări peste un nivel al suportabilităţii. Acum, de exemplu, dacă asculţi cele două părţi implicate, ai impresia că a început un “mare război”.
E aşa? Vrea cineva cu adevărat un război? Cu siguranţă că nici una din părţi nu este interesată într-un astfel de război. De data aceasta, partea care este mai activă şi a făcut primul pas pare să fie Azerbaidjanul. De fapt, într-o astfel de situaţie poate porni un război cineva care a pierdut conflictul din 1992-1994. Şi a pierdut Azerbaidjanul în faţa Armeniei. Ar fi absurd ca Armenia să înceapă un război, din moment ce deţine controlul cam pe tot teritoriul pe care-l pretinde. Interesul Armeniei este mai degrabă să păstreze acest statu-quo şi să îngheţe conflictul.
Azerbaidjanul însă are interesul să lupte pentru a-şi elibera “teritoriile ocupate”, una din ideile centrale ale naţionalismului actual azer. Miza lor foarte mare este să nu lase “uitate” problema şi interesul faţă de această zonă. Conflictul nu trebuie să fie “îngheţat”, ci întreţinut sub diverse forme, pentru a atrage atenţia comunităţii internaţionale. Iar în acest moment armata Azerbaidjanului este mult mai puternică faţă de cea din anii ‘90, pentru că Baku dispune de petrol care i-a adus foarte mulţi bani în anii de până la criză şi i-a permis să cheltuiască destul de mult pe înarmare. De partea cealaltă, reamintim că ruşii au trupe “pentru menţinerea păcii” pe teritoriul Armeniei şi este un protector tradiţional al acesteia.
Chiar dacă în acest moment discursul de la Baku sună destul de războinic, pragmaticul preşedinte Aliyev nu este dispus să pornească un război, -să-şi pună în pericol poziţia şi să pericliteze bruma de bunăstare a populaţiei şi mai ales stabilitatea business-ului noii burghezii azere. Nici populaţia se pare că nu este dispusă pentru o astfel de luptă. Iar Armenia, adversarul Azerbaidjanului, se află, aşa cum spuneam, sub protectoratul Rusiei. Să nu uităm că pe 7 aprilie, la Baku, şi-a anunţat prezenţa şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov.
Acestea sunt mai degrabă factorii interni ai logicii conflictului dintre cele două puteri. Mai avem şi o logică externă a sa. Pe de o parte, veşnica suspiciune legată de Turcia, cea care a jucat un rol important în politica regională. Ruşii au suspiciunea că e vorba de “urma Turciei”, care este interesată să răspundă indirect intervenţiei Rusiei în Siria şi mai ales să atenţioneze Rusia legat de posibila ei implicare în povestea kurdă. O altă “urmă” externă este SUA. Azerbaidjanul a început conflictul în urma vizitei preşedintelui azer în Statele Unite. Unii experţi susţin că Washing-tonul încearcă să-l facă pe Putin mai reţinut în ce priveşte implicarea în conflictul sirian şi ucrainean. Aşa cum spune şi expertul Markedonov, SUA ştiu că Karabahul este un punct aparte pe “meniul caucazian” al conflictului şi interesul Statelor Unite este să nu îngheţe acest conflict, pentru că poate fi oricând folosit la masa tratativelor prin intermediul conflictelor armate.
Rusia, în această situaţie, este interesată să îngheţe conflictul, indiferent de cauzele şi interesele care l-au declanşat. Ea are în acest moment alte probleme, mult mai serioase, şi nu-i arde de un conflict în zonă. Va reuşi oare? Cert este că pentru Armenia şi Azerbaidjan un război ar însemna o catastrofă totală.
