Mi se pare, de departe, cea mai tare știre a momentului. Și, probabil, aceasta ar trebui să fie știrea: o frază și nimic mai mult.
Dar, după rumoarea creată de decernarea Premiului Nobel pentru Literatură artistului Bob Dylan, totul pare prea puțin. Sincer, m-am bucurat. Că doar nu era să ia Cărtărescu premiul deși, dacă l-ar fi luat, poate ne-ar fi scutit de atâtea iluzorii (ca să nu zic altfel) comentarii , însă ceva îmi spune că le-ar fi amplificat oricum. În fine, deși recunosc că mi-ar fi plăcut să ia acest Nobel domnul Leonard Cohen, apreciez inedita și în sfârșit nesforăitoarea alegere a Academiei care, după actul de curaj, are însă o problemă…
Academia Suedeză nu îl poate contacta pe Bob! Deja presa comentează faptul că muzicianul nu a scos o vorbă despre premiu – de parcă vorbele ar conta și că, de fapt, celebrul cântăreț și compozitor nu şi-ar fi dorit Nobelul pentru Literatură. “Tăcere desăvârşită a cântăreţului şi compozitorului american Bob Dylan, la mai bine de o zi şi jumătate de când i-a fost decernat Nobelul pentru Literatură”, s-au grăbit unii și alții să zică. Păi ce ați fi vrut? Să turuie precum Cărtărescu?
Chiar în ziua anunţului Academiei Suedeze, muzicianul a susţinut un concert în Vegas. „A cântat şi nu a spus nimic despre premiu, deşi la intrarea în sala de concerte erau afişe uriaşe în care scria că e laureat”. So what?
Mai mult, unii dintre prietenii lui Dylan spun că e posibil ca el să nu adreseze nici măcar mulţumiri şi chiar să nu meargă la ceremonia din 10 decembrie, când se înmânează distincţiile. Ok, repet sub altă formă: decât plecăciunile lui Cărtărescu, mai bine tăcerea lui Dylan.
Bob Dylan a devenit primul muzician distins cu Premiul Nobel pentru Literatură şi este singurul care a obţinut un Grammy, un Oscar şi un Nobel. Și asta-i tot. „Blowin' in the wind”.
