23.9 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialAcordul cu Iranul, doar un pas spre pace în Orientul Mijlociu

Acordul cu Iranul, doar un pas spre pace în Orientul Mijlociu

Succesul negocierilor cu privire la programul nuclear al Iranului reprezintă o validare splendidă a celor care își pun credința în diplomație. Acordul – încheiat după mai bine de un deceniu de discuții – a subliniat cât de important este să fii perseverent în rezolvarea unor impasuri care par insurmontabile și dă speranțe pentru multe alte inițiative de care va fi nevoie pentru a aduce o pace durabilă în Orientul Mijlociu.

Uniunea Europeană, care a inițiat discuțiile, ar trebui să fie mândră de eforturile sale. Și rolul Statelor Unite a fost remarcabil, de la munca continuă a secretarului de stat John Kerry, chiar și în cârje, pentru depășirea impasului de 35 de ani dintre țara sa și Iran, până la presiunea hotărâtoare pusă de președintele Barack Obama pentru a fi finalizate negocierile.  De asemenea, președintele iranian Hassan Rouhani ar trebui să fie lăudat pentru determinarea sa în a duce la bun sfârșit demersul pe care l-a început cu mai bine de un deceniu în urmă, când era secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului.

M-am întâlnit cu Rouhani în 2003, stând față în față la prima discuție pe subiectul nuclear, când echipa noastră de negociere era formată doar din europeni. Alegerea ca președinte al Iranului a lui Mahmoud Ahmadinejad, în 2005, a deraiat acele discuții și, în cele din urmă, s-a ajuns la impunerea de sancțiuni. Dar văzusem cât de hotărât era Rouhani să ajungă la un acord. Și, într-adevăr, când Rouhani l-a învins pe Ahmadinejad, în 2013, o ușă s-a deschis.

Rouhani m-a invitat la instalarea sa, în august 2013. În timpul acelei vizite, am putut participa la întâlniri cu el și cu ceilalți liderii iranieni la vârf, inclusiv Mohammad Zarif, ministrul de Externe al Iranului și, mai târziu, negociatorul-șef în negocierile de la Viena. Am văzut imediat că este posibilă o înțelegere cu acești bărbați de la cârma Iranului.

Acordul – cunoscut ca Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune (PCCA) – limitează programul nuclear iranian doar la scopuri pașnice, primind la schimb ridicarea tuturor sancțiunilor internaționale asupra țării. Pentru următorii 15 ani, Iranului nu îi este permis să îmbogățească uraniul la mai mult de 3,67% (pentru a construi o bombă nucleară este nevoie de uraniu îmbogățit până la minim 85%). Îmbogățirea va fi permisă doar la uzina nucleară de la Natanz, dar nu și la instalația subterană Fordow. Și Iranul va trebui să își mențină stocul de uraniu îmbogățit la 3,67% sub 300 de kilograme.

Mai mult, PCCA va obliga Iranul să reducă progresiv, în următorii zece ani, numărul de centrifuge care sunt folosite pentru procesul de îmbogățire. De asemenea, reactorul cu apă grea de la Arak va trebui să fie redesenat pentru a produce doar radioizotopi folosiți în scopuri medicale și industriale sau pentru cercetări cu privire la alte utilizări pașnice ale energiei nucleare, iar combustibilul uzat care se produce să fie scos din țară.

Dar cel mai important, Iranul s-a angajat să aplice și Protocolul Adițional al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, oferind organizației acces neîngrădit la toate componentele programului său nuclear pentru următorii 15 ani. AIEA va monitoriza, de asemenea, producerea de centrifuge pentru următorii 20 de ani.

Acordul a devenit posibil datorită faptului că interlocutorii Iranului – membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, Germania și Uniunea Europeană – au putut să își mențină o poziție comună în timpul unui proces care s-a desfășurat mai bine de zece ani. Acest aspect a fost real și în timpul blocării negocierilor, când o dezbatere cu privire la sancțiunile împotriva comerțului iranian cu arme convenționale și rachete balistice a părut să provoace o ruptură între parteneri. În timp ce Rusia și China au afirmat că semnarea unui acord ar face ca orice fel de sancțiune să devină nejustificată legal, SUA au căutat să domolească cât mai mult posibil temerile vecinilor Iranului.

Consensul dintre partenerii de negociere – unul dintre puținele puncte de acord cu privire la Orientul Mijlociu printre membrii permanenți ai Consiliului de Securitate – a fost esențial în convingerea Iranului să ia discuțiile în serios. Și, într-un moment de tensiune persistentă între Rusia, pe de o parte, și SUA și Europa, pe de altă parte, capacitatea părților de a rămâne unite justifică optimismul pentru viitor.

Într-adevăr, merită să analizăm dacă această cooperare dintre membrii permanenți ai Consiliului de Securitate și UE ar putea fi utilă pentru a avansa și în alte chestiuni. Occidentul și Rusia împart un interes comun în stabilitatea Orientului Mijlociu, ca și China, care este interesată, în mod deosebit, de securitatea  aprovizionării cu energie.

Ce este cel mai necesar – dar și cel mai dificil de obținut – este o apropiere între Iran și Arabia Saudită. Multe dintre conflictele din Orientul Mijlociu își au rădăcinile în tensiunile dintre musulmanii șiiți și cei sunniți. Cooperarea dintre aceștia va fi vitală pentru a înfrânge extremismul Statului Islamic, dar și pentru a acoperi golurile dintre combatanții din Siria, Irak, Yemen și Liban. Iranul trebuie să demonstreze că este un jucător responsabil în regiune – nu doar un simplu girant al puterii șiite.

Restabilirea legăturilor dintre SUA și Iran va avea, fără îndoială, repercusiuni în Israel și Palestina. Deși acordul cu Iranul aduce mai multă securitate pentru Israel, premierul Benyamin Netanyahu îl consideră o eroare istorică. Pentru a-și domoli senzația că a fost abandonat de aliatul său tradițional, SUA, ar putea – în mod greșit – să nu mai ofere sprijin pentru inițiativele de recunoaștere a statului palestinian în lunile care urmează. Dar este esențial ca UE, care finanțează și menține instituțiile provizorii ale Palestinei, să  nu abandoneze hotărârea sa de a le face permanente.

Acordul istoric cu Iranul este doar unul dintre multele care sunt necesare pentru a aduce pacea și stabilitatea în Orientul Mijlociu. Primul obstacol a fost depășit. Acum trebuie să terminăm restul cursei.   

Javier Solana, care deține un doctorat în fizică, a fost Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă și Securitate, secretar-general al NATO și ministru de Externe al Spaniei. Este, în prezent, președintele Centrului pentru Economie Globală și Geopolitică ESADE și membru al Institutului Brookings.

Copyright: Project Syndicate, 2015.

www.project-syndicate.org

Cele mai citite

Explozie la Rafinăria Petromidia! Autoritățile au activat Planul Roșu de Intervenție

O explozie s-a produs, vineri, la Rafinăria Petromidia, iar autorităţile au activat Planul Roşu de Intervenţie. Potrivit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Dobrogea”, explozia...

1 din 2 elevi, victimă a bullyingului

Un procent covârșitor de elevi - 81% - afirmă că au fost martori ai situațiilor de bullying în școala unde învață, în vreme ce...

România aniversează 20 de ani de apartenență la NATO. Mesajul președintelui Klaus Iohannis

La celebrarea a 20 de ani de la aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, președintele Klaus Iohannis a declarat că NATO este...
Ultima oră
Pe aceeași temă