VERS L’AUTRE FLAMME
Înainte de ’89 ţara nostră a fost stăpânită de ”primul eşalon”, adică de Partidul Comunist Român, în frunte cu iubitul său conducător, care a fost împuşcat la 25 decembrie 1989.
A urmat domnia haosului, cu terorişti care trăgeau din orice poziţie, dar care au dispărut fără urme şi puterea a fost preluată de ”ultimul de pe listă, cu voia dvs. Ion Ilici Ilescu”, ...
VERS L’AUTRE FLAMME
Înainte de ’89 ţara nostră a fost stăpânită de ”primul eşalon”, adică de Partidul Comunist Român, în frunte cu iubitul său conducător, care a fost împuşcat la 25 decembrie 1989.
A urmat domnia haosului, cu terorişti care trăgeau din orice poziţie, dar care au dispărut fără urme şi puterea a fost preluată de ”ultimul de pe listă, cu voia dvs. Ion Ilici Ilescu”, care a adus la putere eşalonul doi, pe care l-a păstorit cu grijă părintească şi l-a înzestrat cu fonduri, inclusiv prin devalizarea Bancorex şi prin jefuirea avuţiei naţionale. De fapt a unei ”grămezi de fiare vechi”, cum a caracterizat o Petre Roman, dar în valoare de vre-o 700 miliarde de euro, după aprecierile lui Vadim Tudor.
Şi uite aşa s-a ajuns la fundul sacului, încât eşalonul trei, dirijat de Traian Băsescu, s-a pomenit că nu mai are de unde să fure. Şi atunci a inventat nevoia de a reduce salariile şi pensiile ş.a.m.d.
După “loviluţie” şi Piaţa Universităţii, în viaţa noastră politică a apărut marinarul de tavernă Traian Băsescu (vezi petrecerea în care el semi-îngenunchează în faţa unei fiţe, atitudine tipică pentru taverne). Care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Deşi, citez din biografia sa, ”începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanţa Navrom la Anvers, iar în anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcţie pe care a îndeplinit-o până la Revoluţia din 22 decembrie 1989”, nu are dosar de securitate! A avut el grijă din timp, să-l facă nevăzut. În funcţiile acelea trebuia să ai măcar gradul de colonel de securitate!
Şcolit temeinic în ale pirateriei – nu poţi stăpâni marinarii unui pescador dacă nu eşti uns cu toate alifiile pirateriei, altfel te mănâncă cu fulgi cu tot – Băsescu s-a gândit să–şi facă loc în fruntea ţării şi a reuşit!
La început l-am apreciat ca omul providenţial de care are nevoie această ţară, deşi scena cu lacrimi de crocodil şi cu ”Dragă Stolo” m–a cam pus pe gânduri. Apoi răpirea pusă în scenă chiar de ”salvatorul” Băsescu, cu concursul gâsculiţei Marie-Jeanne Ion şi a lui Omar Haisam, m-a cam edificat asupra resursele morale ale acestui om. Acum, la al doilea mandat, câştigat prin ”şmecherie” şi-a dat frâu ambiţiilor. Şi-a făcut europarlamentar fiica (precum Caligula şi-a făcut calul senator), care poate fi calificată ca reprezentantul analfabeţilor din România, încât Alina Mungiu-Pippidi a ajuns să declare că dacă România este reprezentată în Parlamentul UE de EBA atunci ea nu are ce căuta acolo.
Iar marioneta Boc, care ştie să cosească, să cioplească cu barda, să dirijeze o fanfară, mai bine şi-ar lua puşca şi cureaua lată şi ar colinda prin munţi şi văi, cu ortacii săi, decât să conducă guvernul de incompetenţi cu (ne)cunoştinţele sale de legislaţie constituţională. Eu, care am fost mult timp în învăţământul superior, am observat că mulţi profesori predau ”cunoştinţe” pe care nu le înţeleg, dar după ani succesivi de predare le-au învăţat, fără să le fi înţeles ... Probabil este la fel şi în cazul Boc. Dar care, la instalarea sa. a declarat că va politiza totul şi s-a ţinut de cuvânt: a înlocuit pe toţi cei din funcţiile de conducere cu oameni ai PDL, fără criterii de competenţă. Competenţa este pentru proşti, ”fidelitatea” faţă de Partid este esenţială! Şi se asigură printr-un dosar penal (sau prin mai multe).
Eu apreciez că aceşti ”conducători” vor să rezolve dilema din declaraţia ”Ce ţară frumoasă, păcat că-i locuită”, făcând totul ca s-o depopuleze prin exterminarea pensionarilor şi prin emigrarea populaţiei active. Şi să rămână numai ei, călare pe sacii cu bani!
’Sic tranzit gloria mundi’ şi noi vom trece în nefiinţă. Acesta este viitorul ”de aur” al acestei ţări şi ”vom trăi bine” pe lumea cealaltă, căci cu cea actuală ne-am lămurit!
Am trăit din plin toată ”epoca de aur” a comunismului, dar acum – precum Panait Istrati – am ajuns să să constat că ”nu-i pace sub măslini” şi că curăţenia făcută de comunişti a fost temeinică, încât nu au mai rămas nici urmă din cei care au luptat la Plevna, Mărăşeşti, Oituz, Oarba de Mureş, Budapesta, Tatra şi apoi în rezistenţa din munţi. Şi că au rămas numai oameni lipsiţi de idealuri, dar care vor ”să trăiască bine” cu orice preţ.
41 
118
