Văd un comunicat de ultimă oră al Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă din București. Adresat celor care în acest an vor absolvi zece clase, adică învățământul obligatoriu. Se spune așa – proaspeții absolvenți pot solicita șomajul. Ceea ce înseamnă 250 de lei pe lună. Timp de șase luni. Excelent mod pentru a păși în viață, nu-i așa?
Câți ani ai la terminarea celor zece clase? Ai împlinit deja sau vei împlini 16 ani. Ai învățat zece ani. Pentru ce? Pentru ca la absolvire să ți se ofere șomajul? Culmea e că la dosarul pentru șomaj trebuie să prezinți diploma de absolvire. Și pe cea de calificare. La ce-ți servesc diplomele astea? La șomaj. Atât? Deja nu mai e o simplă întrebare. Legată de ceea ce face învățământul românesc pentru elevi. Te duci la școală și înveți. Unii chiar învață, nu doar se prefac. Așa, și? La final ce rezultă?
Auzeam deunăzi dialogul între două doamne. Despre copiii lor care în acest an termină liceul. Amândouă convinse că studiile trebuie încheiate. Să fie acolo diploma. Să nu zici că n-o ai. Bun. Și apoi? – Dragă, eu îmi trimit copilul în Spania, la ta-su, zice una dintre participantele la dialog. – Da, e cel mai bine așa. La fel și al meu, tot afară pleacă, are un prieten, deja l-a chemat, răspunde cealaltă. Ambele fericite că odraslele lor au un viitor. Nu le-am auzit suspinând la gândul că vor fi atât de departe copiii lor. Poate că le e greu, ca mame. Dar asta contează mai puțin, nu-i așa? Decât să-ți vezi fata sau băiatul aici, în țară, murind de foame, mai bine departe, cine știe unde, la o pâine, și aceea amară, dar măcar sigură. Dacă nu sigură, cel puțin în altă parte există o speranță.
Aici, la noi, în România, ce face statul? Dă anunț pentru absolvenți. Să se înscrie la șomaj. Alo, domnu' stat, parcă spuneai că vor fi făcute reforme, că se vor crea locuri de muncă, multe, cât mai multe. Nu asta promit politicienii noștri de peste 20 de ani încoace? Comunicatele oficiale, pompoase, curg. Tinerii își fac bagajele. Să plece din țară.
Să vorbim și despre învățământul românesc? Deja m-am plictisit eu de subiect. Ce înveți în zece ani de școală obligatorie? Dar până la finalul liceului? Dar în facultate? Fabrica de diplome produce viitori șomeri. Și, în rest? Fiecare se descurcă așa cum poate.
Era să uit. Mai e o șansă. Te retragi la țară. Oriunde. Te apuci de agricultură. Și de supraviețuire. Statisticile oficiale arată că în ultimii zece ani peste o jumătate de milion de orășeni s-au mutat în mediul rural. Și, atenție, majoritatea tineri. Oameni la cel puțin 30 sau cel mult 35 de ani. Gândiți-vă că mulți dintre aceștia au trecut prin școală, nu doar generală, ci și liceu, iar mulți și pe la facultate. Și? Acum le vezi bătăturile din palme, muncind pământul.
E drept, există o poezie a satului, naturii, depărtărilor. Da, dar numai până când te așezi seara la masă, Și dacă n-ai ce pune pe masă, atunci să vezi "poezii"!
Eu însumi sunt tatăl unui băiat care peste puțin timp va ieși pe porțile școlii generale. Va merge la liceu. Și mă întreb ce viitor are. Și el, și colegii lui, se întreabă ce vor face mai departe. Ce anume domeniu să urmeze, la liceu – partea umanistă, cea reală? Ce vrei să te faci? Copiii nu știu. Sunt absolut debusolați. Viitorul? Niciun părinte nu se gândește că parcursul educativ al copilului său se va opri în fața unui ghișeu de la Forțele de Muncă, solicitând șomaj. Era să spun cerșind ajutor de la stat!
