In satul romanesc, medicul se afla, de regula, in concurenta directa cu popa si seful postului de politie pentru statutul de cea mai influenta persoana locala. Nu o data, invingator la puncte iese domnu’ doctor. In era comunista, medicina a fost una dintre putinele profesii in care practicantii mai puteau controla oarecum propria activitate, dat fiind ca pana si potentatii comunisti nu puteau decat sa se supuna sfaturilor lor. Cu fostele elite decapitate, medicii amatori de influenta politica au reusit sa se impuna, in decursul ultimelor doua decenii, si in acest plan – ca doar profesia exercitata prilejuia contacte directe cu un vast numar de cetateni, in timp ce o atitudine autocratica si meschina constituie, aparent, un garant al succesului electoral. Tagma medicilor politicieni s-a dovedit insa deficitara la capitolul team player, astfel ca independenta candidatului Sorin Oprescu, cel mai infipt dintre reprezentantii ei, nu surprinde catusi de putin.

Cel putin din punct de vedere politic, Romania se (auto)reduce, din pacate, la nivelul si dimensiunile unui catun. Programele, platformele si reformele raman fie vorbe goale, fie au un impact nul. Localnicii determinati sa mai mearga, totusi, in numar considerabil la vot au ajuns sa graviteze instinctiv in jurul oricarei forte dispuse sa le ofere niscaiva servicii sau recompense efemere. Un medic aflat pana de curand in fruntea unor spitale bucurestene si, ulterior, ales chiar pe post de edil al Capitalei se afla, indubitabil, intr-o pozitie excelenta pentru a-i cuceri pe creduli cu tot soiul de gimmick-uri electorale.

Intrucat majoritatea persoanelor mature, dotate cu o gandire civica moderna, au disparut de ceva timp de pe scena politica autohtona, Oprescu nici macar nu mai trebuie sa fie circumspect cu privire la aliatii selectati spre a-i alimenta masinaria electorala. Cel mai adecvat si consecvent sustinator s-a dovedit a fi, deocamdata, Aurelian Bondrea, eminenta cenusie a anilor ’80 devenita apoi rectorul si presedintele (inclusiv fondator) al unui imperiu educational ce depaseste cu mult ambitiile etalate de Oprescu in domeniul spitalicesc.

Armata studentilor iesiti pe portile fabricii de diplome Spiru Haret constituie, evident, o excelenta materie prima electorala. Cu sediul de campanie plasat strategic intr-una dintre cladirile complexului pseudouniversitar, Oprescu are la dispozitie nu doar intreaga baza de date a institutiei, ci si numeroase alte facilitati si resurse. Ar fi o mare ironie a sortii daca prezidentiabilul cvasiindependent ajunge sa triumfe tocmai in tara din care medicii emigreaza pe capete, in timp ce calitatea studiilor si a diplomelor universitare se depreciaza mai rapid decat moneda nationala.

Desi grandomanii Oprescu si Bondrea si-au declarat, de-acum, deschis intentia de a mai prosti o data tara, intelectualii si personalitatile civice au preferat sa taca – opinand, probabil, ca nivelul politicii nu mai are unde scadea, avand in vedere actualul ei grad de primitivism. In pasivitatea lor amintesc insa, fie si vag, de electoratul anului 1990, a carui docilitate i-a permis lui Ion Iliescu sa inaugureze era mediocritatii si a smecheriei care a condus la ascensiunea atator Bondrea in mai toate domeniile de activitate.

In urmatoarele saptamani, partea irationala a Romaniei – cea binecunoscuta noua din vremea nebuniei Caritas – are toate sansele sa revina in forta. Cu 15 ani in urma, o buna parte din romani s-au grabit sa isi depuna economiile la o firma evident dubioasa care promitea castiguri fabuloase obtinute fara nici un efort. Tot ce a reusit sa sporeasca escrocheria Caritas a fost, pana la urma, sentimentul de dependenta personala a oamenilor, demonstrandu-le, totodata, cat de usor se lasa manipulati. Desi l-a criticat frecvent de-a lungul anilor, cel putin o parte a presei va fi, de-acum, clementa cu  prezidentiabilul Oprescu, mediatizandu-l ca pe un antierou tupeist. Iar aceasta imagine prinde bine nu doar la votantii needucati, ci in special la periculosul segment al alegatorilor semieducati – produse ale imperiului Bondrea –, incredintati, probabil, in baza gradului de incompetenta particular ministerelor si agentiilor statului ca toata puzderia de posturi a fost special creata pentru absolventii Spiru Haret.

Daca Oprescu ajunge in turul doi, va fi indubitabil uns candidat al PSD, turul intai reprezentand, de fapt, un soi de alegeri primare ale PSD – cu exponentul aparatului de partid Mircea Geoana pe de o parte si Sorin Oprescu, rebelul din rezerva strategica a formatiunii, pe de alta. Iar daca Traian Basescu nu va reusi sa se diferentieze rapid de acest rival, daca nu va iesi curand la rampa pentru a convinge electoratul atat de veridicitatea intentiilor sale privind reformarea statului, cat si de avantajele ce decurg din acest demers crucial, Oprescu ar putea lesne lua un avant de neoprit. Din 1990 incoace, gradul analfabetismului politic nu a fost nicicand mai ridicat, in timp ce in materie de histrionism demagogic Vadim Tudor si Gigi Becali au ajuns, la ora actuala, complet surclasati.