Va profita de valul antioccidental această clasă politică timorată de iureșul instituțiilor de forță?
Consensul de la Snagov a generat o înțelegere tacită în mediul politic și instituțional din România pentru o atmosferă generală favorabilă Occidentului. Statul se pregătea pentru un lung efort de câștigare a încrederii SUA și a marilor puteri europene. Cine eram noi în anii ’90? O țară sub influența URSS, fostă membră a Tratatului de la Varșovia, controlată politic de eșaloanele inferioare ale PCR și ale fostei Securități, refractare la democratizare și liberalizare.
Românii au dat primul semnal prooccidental la alegerile din 1996, dar, spre sfârșitul mandatului lui Constantinescu, țara s-a cufundat într-o adâncă dezamăgire. Reformele dureroase impulsionate de FMI, precum și gestul statului român de a oferi spații de manevră militară NATO împotriva unei țări vecine au condus la recrudescența antioccidentalismului și nostalgiei comuniste, exprimată în scorul defunctului C.V. Tudor la prezidențialele din 2000.
Citește continuarea textului în Revista 22.
