Emil Boc a căzut de la guvernare, şi nu s-a priceput niciodată la finanţe, dar mîna lui lungă s-a întins dincolo de guvern şi a numit-o pe fosta lui şefă de cabinet, care se pricepe şi mai puţin decît el, să ne supravegheze piaţa financiară. Aceasta va fi colegă pe-acolo cu Dorina Mihăilescu, cea care a înregistrat cu grijă stenogramele celebre ale PSD din anul 2004 şi care supravieţuieşte şi ea cu brio în acest sector strategic, în plină criză financiară. Ce să mai vorbim de fostul fotbalist Marian Sârbu, care a ajuns întîi ministru şi apoi şi-a luat şi o diplomă de la Universitatea Cantemir, el va supraveghea pensile private, contra cărora a fost cu vehemenţă. Despre competenţa Elenei Udrea, ca şi a predecesorilor ei la ministerul dezvoltării, nu prea face să vorbim, cînd o statistică oficială a lor, reprodusă în noul raport anual al SAR ne informează că din fondurile structurale au reuşit să reabiliteze în patru ani de ciclu financiar european actual 9,4 km de drum judeţean (judeţul Ilfov), să construiască 10,5 km de şosele de centură (Ineu şi Braşov), să realibiliteze două (2) ambulatorii de spitale municipale (Oradea şi Moineşti), 2 cămine pentru persoane vârstnice, (Sibiu, Constanţa), şi să construiască 320 m pârtie de schi. Au cheltuit ceva ca să obţină aceste rezultate, fiind în fruntea topului absorbţiei în competiţia de la noi, care pare să fie pentru economisirea, nu cheltuirea fondurilor europene. Sper să ţină Europa pînă cînd o vom ajunge noi din urmă- în ritmul ăsta. Din partea sa, primarul Onţanu, unul din cei se gîndeşte să se reorienteze zilele astea- şi de ce nu, dacă votanţii îl vor- nu are nevoie de bani europeni ca să finanţeze cu 20 de milioane de euro telegondola în care ne vom putea trage preţ de10 kilometri peste şoseaua Pantelimon , hipermarketul Cora, Dobroiesti, Plumbuita, Piaţa Presei Libere, şi alte locuri de mare interes turistic, mai ales din telegondolă. Asta rezolvă problema parcării în mai multe sectoare, nu doar sectorul 2, că fraier e ăla care îşi mai ia maşina pe care nu are unde s-o parcheze, din lipsă de bani pentru parcări, atunci cînd poate merge cu telegondola la slujbă, trăgînd în piept crivăţul siberian sau praful de Bărăgan, după sezon. Ce sînt însă 20 de milioane de euro, pe lîngă cele 2500 de milioane pe care dacă reuşeşte să le ia de la Comisia Europeană, ministrul Alexandru Nazare le va folosi pentru a finanţa construcţia canalului Dunăre-Bucureşti, pe care Radu Mazăre va veni cu şalupa direct la întînirile de partid din Kisselef. Ca să susţină marele proiect lăsat moştenire tot de Elena Udrea, dl Nazare, un fost student SNSPA-ist de-al nostru -de la care mă aştept la mai mult- a spus că un beneficiu adiţional (la ce? că în afară de Mazăre şi răposatul care a urcat pe mal cu şalupa la Slobozia nu are cine folosi canalul) este că aşa vor scăpa de inundaţii nu ştiu cite hectare. Aoleo, nici chiar la SNSPA nu învaţă nimeni că trebuie să cheltuieşti 3.5 miliarde de euro pe un canal navigabil ca să scapi de inundaţii cîteva sute de hectare, ia să verificăm cît costă un dig, că simt eu că dacă ăsta e obiectivul există opţiuni mai ieftine. Sau fiecare ctitor reconstruieşte pasajul Basarab, care se putea face cu 16 milioane de dolari cît recomanda studiul de fezabilitate, dar a costat peste 200 de milioane de euro, o fi devenit benchmark acest fel de a face investiţii publice. Să-l acredităm ca standard european!
Ce haios, nu? Prăpădim resursele, şi pe ale noastre, cu greu strînse, că avem o rată de colectare de tot necazul, şi pe cele europene, cu o nonşalanţă de necrezut. Nu pare să existe nici o raţionalitate a planificării, după cum reiese din acelaşi raport al SAR (care va fi lansat la reprezentanţa UE joi, 5 aprilie, ora 11), şi impactul fondurilor europene e chiar mai jalnic decît absorbţia lor. Abia cînd socoteşti nu cît reuşeşti să cheltui, ci cu ce te alegi cu adevărat de pe urma lor, vezi că fie nu am avut capacitatea să facem planuri şi să fixăm priorităţi raţionale, fie nu ne-am ţinut de ele. Ce mi-e telegondola, ce mi-e autostrada, ce mi-e spitalul, ce mi-e canalul! Planurile de dezvoltare regionale şi cel naţional nu se întîlnesc, deciziile despre ce e important şi ce nu e ne depăşesc- tot dl Nazare raporta cu mîndrie că o să ne acorde asistenţă Comisia europeană să ne spună care din proiecte are sens şi care nu. Că noi nu ştim. Regiunile nu din cauza judeţelor nu reuşesc să se dezvolte mai bine, deşi era cît p-aci să dăm totul peste cap din cauza asta, cît din cauza centrului – guvernul şi programele operaţionale plutesc peste ţară ca peste o mlaştină, fără să ştie unde trebuie să pună piciorul. Se zice că s-ar fi comandat un studiu nou, care să rezolve aceste probleme, dar va fi gata doar după ce planurile pentru viitorul cincinal european sînt bătute în cuie, cu alte cuvinte, prea tîrziu.
Nu doar banii noştri şi banii europeni se duc pe apa gîrlei din cauza că partidele numesc incompetenţi peste tot şi nimeni nu conduce de facto ţara asta, toată lumea se ţine de televiziuni şi de alegeri. Şi resursele naturale, chiar cele noi, ne pregătim să le facem praf. Am fost printre primii care au atras atenţia că ne trebuie un regim special de guvernanţă al resursei naturale, mai ales acum că am început să găsim gaze în şist, petrol în mare, etc. Ţările care nu au acest regim prăduiesc fără profit pentru cetăţenii lor tot ce le dă natura- în literatura de specialitate asta e cunoscut ca blestemul resurselor. Nu mă aşteptam ca în an electoral să facă cineva mare lucru, poate doar o dezbatere despre soluţia norvegiană propusă de mine, concesiune privată cu profitul încasat de stat pus într-un fond de investiţii (tot privat administrat) care să suplimenteze în viitor fondurile de pensii şi alte alocaţii sociale. Recunosc că nu mă aşteptam nici ca noul prim ministru să secretizeze acordul cu Chevron, căruia i s-a dat, în condiţii obscure, dreptul de a exploata la Vama Veche, Costineşti şi Adamclisi, parcă le-au ales cu mina, exact locurile care vor fi apărate de ecologişti şi activişti ai patrimoniului UNESCO. Asta, deşi SAR a mai cîştigat procese declasificînd contracte, şi în condiţii în care riscul pentru public şi dreptul de a şti erau mai greu de argumentat decît în situaţia actuală. Ca atare, ca şi cum nu s-ar fi schimbat nimic, şi nu am avea un prim ministru tînăr şi educat în Occident, am luat-o de la capăt şi Alianţa pentru o Românie Curată a cerut primului ministru şi Secretariatului General al Guvernului sa facă publice prevederile din acordurile petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate între ANRM şi Chevron pentru perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti, acorduri aprobate recent de Executiv, precum si acordul pentru Bârlad. Pe lîngă asta, am mai cerut să ne comunice care este nivelul de clasificare, pentru fiecare acord dintre cele menţionate şi prin ce act (denumire, număr, dată) a fost clasificat fiecare acord, ca şi justificarea clasificării integrale a acordurilor, desi art. 203 lit. b) din HG nr. 585/2002 privind Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate interzice expres clasificarea in bloc a contractelor/acordurilor. In acest sens, textul art. 203 lit. b) din HG nr. 585/2002 prevede: “b) clasificarile se aplică numai acelor parti ale contractului care trebuie protejate“. Vineri va fi o săptămînă de la această cerere: şi deja săptămîna viitoare dacă nu primim răspunsul satisfăcător, vom putea merge în instanţă, unde judecătorul are dreptul să declasifice, cum a făcut-o deja în contractul AVAS cu Ford. Înţeleg că la o televiziune marţi seara primul ministru s-a declarat de acord cu modelul norvegian -mulţumesc- dar de ce să creadă cineva că resursele de mîine vor fi cheltuite la vedere, cînd pe cele de azi le secretizăm?
Poate că intenţiile sunt bune. De ce atunci nu se materializează nimic? Răspunsul este că pe lîngă lipsa de educaţie există o lipsă şi mai teribilă, aceea de leadership. Oamenii în poziţii de conducere nu sînt numiţi ca să conducă. Nu fac de vor ei. De ce Alex Nazare, după ce a supravieţuit Ancăi Boagiu şi Elenei Udrea, face exact ce ar fi făcut şi ele? Săracul Leonard Orban e un om civilizat, cu multe calităţi, dar dacă e complet străin de vreuna, e exact leadershipul, în viaţa lui nu va da el cu băţul în cuibul de viespi, a făcut drepţi în toate guvernările, de la Năstase la Băsescu. În ce îl priveşte pe primul ministru, nu calităţile lui – reale- i-au atras numirea, ci convingerea preşedintelui că nici o explozie de independenţă din partea lui nu e de temut. Tare înclin să cred că acordul secret cu Chevron s-a decis în altă parte, şi la MRU s-a pus doar ştampila.
Comentariile la textele Alinei Mungiu Pippidi au fost desfiintate la cererea autoarei si vor fi reintroduse dupa alegerile din 2012. Puteti comunica cu Alina Mungiu-Pippidi pe alinamp@sar.org.ro.
Puteti da o nota articolului AICI.
