Deci șeful statului are un frate în cârdășie cu unul dintre clanurile mafiote și dă semne că este dispus să le ajute pentru a le scăpa de beleaua justiției. Deci președintele nu știe nimic despre toate astea, deși gestionează adeseori cu folos resursele statului (ca atunci când, printr-o lovitură de teatru, a dezvăluit în fața națiunii vizita lui Mircea Geoană, contracandidatul lui din finală, la Sorin Ovidiu Vîntu). Deci CEC-ul o împrumută pe fiica lui în condiții de care niciun alt român nu ar putea beneficia.
Deci premierul a semnat o teză despre care umblă documentele pe două coloane cu vorba că ar conține un plagiat. Deci el îi promite infractorului dovedit Adrian Năstase, fost prim-ministru și mentor al lui, că îi ține locul de onoare în partid până când redevine disponibil. Deci Voiculescu este sub suspiciunea de infracțiune și riscă să se vadă după gratii, deși posedă un puternic trust media.
Deci cutare s-a îmbogățit din demantelarea obiectivelor industriale și vinderea metalelor la fier vechi. Deci altul plasează micuțele pe piața sclaviei negre din Europa și trafichează țigări, droguri, celofan sau tâmpenii nocive.
Deci… și deci… și deci. Care va să zică.
Și totuși, noi în ce stat trăim? Lumea vorbește de construirea statului de drept și de restabilirea democrației. Când te uiți însă, ce vezi? Infractori năimiți de alți infractori. Bandiți în slujba altor bandiți. Jefuitori puși în fruntea bucatelor și apărați de parteneriate mafiote. Inși fără demnitate, dar oțărâți și jmecheri.
Iar peste gard, dincolo de rezervația privilegiată, copii analfabeți cu ochii triști, abuzați sexual și puși să cerșească ori să scotocească prin gunoaie. Iar dincolo de bătătură, bătrânei blajini trăgând sicriele după ei în cărucioare de transportat butelii de aragaz. Iar dincolo de cartierul Primăverii, gravide ținând cu grijă portmonee goale în timp ce își sprijină cu spaimă burțile enorme cu ambele palme răsfirate. Iar dincolo de bălării – tăcerea compactă lăsată în urmă de ultimul microbuz înțesat cu bărbați slăbănogi și deciși către prima destinație occidentală.
Dincoace sunt eu. Nu văd mare lucru. Când și când, câte o siluetă se ridică. Apoi cade retezată ori trece nonșalant peste garduri și ia loc la masa din curtea câte unei vile. I se aruncă o bucățică de carne șiroid de osânză. Uneori un coltuc de pâine. I se zâmbește rânjit și superficial până în clipa următoare când atractivă se dovedește altă destinație a ochiului.
Iar dincolo de dincolo e lumea unde oamenii sunt tratați ca oameni de către alți oameni pentru că și ei, la rândul lor, știu să trateze ca pe oameni niște oameni. Dincolo e ziua unde soarele răsare, strălucește și apune. Poate fiindcă nu cade peste bălării și pet-uri organizate în munțișori alburii…
Unii își fac socoteala că nu s-ar trăi așa de rău nici dacă am fi toți în afara legii. Suntem la noi acasă, cui avem de dat socoteală? Până să crească mari, copiii noștri pot fi bătuți, îngroziți, aduși în rând cu lumea. Uite acolo se pun pet-urile de aluminiu, bă, ce nu înțelegi?!…
Adică, de ce să stricăm o așa de bună prietenie între stat și borfași? De ce, dacă dintre toate formulele de adaptare și de organizare la nivel național asta pare să funcționeze cel mai bine? E exersată îndelung, nu are cum să cadă, nu poate dispărea… Lasă că răzbim noi și cu justițiarii lui pește, lasă că îi săturăm noi pe occidentali de maniile lor de a tăia și a spânzura la noi acasă… Mie să nu vină ăștia să-mi spună că.
Lumea e plată? Ba bine că nu. Nu se mai vede nimic care să se apropie, în afară de mâzga asta care se lipește de lucruri, de piele, de ochi, de caractere. Se surpă piscurile de la o zi la alta, iar fostele gropi devin movilițe de resturi menajere. E o dreptate în univers, nici unul să nu se mai dea imaculat la straie și cuget, da?
Umblă vorba că, dacă se așază unul în spatele celuilalt, dacă aplaudă când îi duce pe rând la închisoare, dacă se cere cât mai tare, urlând, abolirea justiției pe baza omeniei, oamenii vor avea și mâine câte ceva de-ale gurii. Umblă vorba că de mâine se introduc în circuit, din motive ecologice, pungile de plastic comestibile. Umblă vorba că se ieftinesc lucrurile deja vândute, uzate și date la carbonizat. Umblă dar… vorba vine.
Se vor organiza noi alegeri și e nevoie de taxe noi. Se propun plata pe pletele inșilor cu chelie și impozitarea deținătorilor de viermișori nedeclarați în livezi. Ne îndreptăm spre o prosperitate deplină. Tocmai s-au ieftinit scumpirile și s-au scumpit ieftinirile. Așa e echitabil, așa vom prospera.
Sunt deja numeroși foști care vor să redevină viitori și câțiva viitori unși deja ca foști în bună regulă. La bursa de valori se tranzacționează postvalorile. Nimeni nu cumpără, nimeni nu vinde, dar convertibilitatea e asigurată.
Avem un model nou de democrație, dar din motive de boicot șovin și rasial nimeni nu îl vrea. Istoricii vor demonstra nedemonstrabilul, solicitând daune postume pentru toți cei nenăscuți încă. Futurologii se vor transfera în comuna primitivă, o dată cu noi toți.
Dar statul… statul își va da din nou măsura, arătând că numele lui vine de la a sta, a bate pasul pe loc, a bătători noroiul.
Se fac noi pregătiri pentru stagnare, ca viitorul să poată ateriza la noi într-un punct fix. Tocmai ăsta. Da.
