Doi cai de circ joacă diferite acte ale numărului favorit numit separarea şi reîmpăcarea – totul, chipurile, de dragul a şapte-virgulă-patru milioane de spectatori cam afanisiţi în ultimul timp şi cu nervii la pământ.
Parafrazând o vorbă a lui Constantin Noica, să spunem că politicienii se aseamănă cu nişte cai: unii, foarte puţini, sunt precum caii de curse; alţii – mai mulţi – se aseamănă cu caii de povară; în fine, cea de-a treia categorie este aceea a politicienilor (cai) de circ. Din aceştia avem din belşug, însă niciunii nu binemerită mai plenar denumirea respectivă decât Ponta şi Antonescu.
Dar meritul aparţine şi marelui lor dresor, zis „profesorul“, după ale cărui toane se conduce ţara asta de peste doi ani. Ba se supără şi-l suspendă pe preşedinte, ba proclamă reîmpăcarea cailor favoriţi şi ordonă realinierea pe marşul Antenelor. Iar de cârteşte vreunul, îl trimite pe Gâdea cu biciul şi – poc! – îl învaţă mersul în pas de gâscă.
Între timp, cei doi cai de circ joacă diferite acte ale numărului favorit numit separarea şi reîmpăcarea – totul, chipurile, de dragul a şapte-virgulă-patru milioane de spectatori cam afanisiţi în ultimul timp şi cu nervii la pământ. Antonescu e foarte vehement acum în a denunţa rolul partidului-particulă al dresorului-şef, dar cum de s-a deşteptat aşa pe neaşteptate din lungul său somn etic? Nu ştia el, care a exclus-o imediat din partid pe Mona Muscă fiindcă avusese o colaborare cu Securitatea, de ani buni cine este superturnătorul Voiculescu? Nu-i cunoştea veninul? Nu-i ignora, desigur, nici ambiţiile fără limită de a controla totul în România, mai ales justiţia. Aşa cum nu ignora nici obsesia PSD pentru puterea completă, fără reală diviziune. Sigur că le ştia pe toate. A crezut el oare vreodată că PSD îl va face preşedinte al României?
