La ce o fi servit sublinierea apasata a presedintelui ca Romania a intrat in recesiune, se intreaba de doua zile analistii si politicienii natiei? In fond, ni se spune, companiile importante si economistii stiau de multa vreme acest lucru. Secretul fiind unul deschis, s-a conchis ca presedintele a facut mai mult rau decat bine, pentru ca, proclamand cu autoritate prezidentiala instaurarea recesiunii, Traian Basescu nu ar fi facut altceva decat sa alimenteze anxietatile populatiei, care isi va controla si mai drastic consumul. Or, reducerea consumului inseamna adancirea recesiunii si, prin urmare, declaratiile prezidentiale nu ar fi decat o profetie care se autoimplineste. Daca din punct de vedere economic anuntul lui Basescu n-ar avea nici o valoare, din punct de vedere politic, presedintele ar fi reusit sa isi contureze un adversar pe masura in vederea alegerilor prezidentiale din toamna.

Proclamandu-se drept principal luptator impotriva crizei, Sfantul Gheorghe in lupta cu balaurul recesiunii etc., Traian Basescu ar reusi sa se ridice deasupra adversarilor Antonescu si Geoana, pe care spectrul masiv al dezastrului economic i-ar proiecta in dimensiunea microscopica a meschinei ciorovaieli politicianiste.
Poate Traian Basescu sa fi avut o astfel de intentie, nu stim. Dar tocmai asta-i ideea: Nimeni nu stie! Este inutil si contraproductiv sa speculezi asupra intentiilor si gandurilor lui Traian Basescu sau ale oricui altcuiva, pentru ca, in final, nu faci decat sa insiri o gramada de vorbe goale. Nimeni nu e atat de bun incat sa "stie" ce gandesc alti oameni, desi multi sunt suficient de aroganti incat sa pretinda acest lucru. In astfel de situatii, este mai modest, mai onest si mai sigur sa te retragi pe terenul ferm al faptelor. In fond, vorba premierului Margaret Thatcher, "faptele vietii sunt conservatoare".

Deci de ce ar afirma presedintele ceea ce era deja evident pentru toata lumea? Singurul raspuns posibil este ca toti ceilalti neglijeaza evidenta faptelor, ca atat Guvernul, cat si actorii economici actioneaza ca si cum NU ar fi recesiune.
Este important sa fie inteles ca nu exista decat doua modalitati de a combate recesiunea. O solutie keynesiana, etatista, care presupune scaderea ratei dobanzilor in combinatie cu cheltuieli publice masive destinate investitiilor in infrastructura pe seama cresterii deficitelor bugetare. "Stimulul guvernamental" si extinderea rolului statului conduc la un exces de reglementare si la expansiunea aparatului birocratic. Este, in esenta, o politica economica bazata pe imprumut pe termen lung, de la viitor in virtutea unei maxime a aceluiasi Keynes, potrivit caruia "pe termen lung toti suntem morti!". O asemenea politica anticriza este imposibila in Romania in acest moment, mai ales dupa contractarea imprumutului de la FMI si Uniunea Europeana.

Singura solutie la indemana Romaniei este una conservatoare (sau neoliberala), bazata pe taxe si impozite mici si credite – uneori riscante – destinate investitiilor private impreuna cu inasprirea disciplinei bugetare si o reducere a aparatului birocratic al statului pentru reducerea deficitelor.
Aceasta politica limpede de combatere a recesiunii nu a fost asumata de actuala coalitie PDL-PSD, care a preferat sa tina in viata birocratia si sa evite constrangerile bugetare prin inventarea de taxe si impozite noi. Singura modalitate de a evita restrangerea masiva a aparatului de stat si rigoarea bugetara necesara reducerii taxelor si impozitelor este sa negi evidenta si sa decretezi ca realitatea nu exista. Este exact ceea ce fac Mircea Geoana, PSD, dar si PNL. Din acest motiv, afirmatia presedintelui nu este altceva decat o modalitate de a reclama primatul realitatii asupra fictiunii. Intrebarea este daca si PDL va intelege ca actualul Guvern reprezinta o combinatie intre fantasmele social-democrate si realitatea conservatoare a faptelor, o himera mortala care va sfarsi prin a ucide realitatea.