Un banc din vremea razboiului rece presupunea ca un rus, un american si un englez naufragiaza pe o insula pustie. Robinsonii nostri aveau, insa, o unica sursa de hrana, in persoana unei capre. Desigur ca multora bancul le e cunoscut. Totusi am sa-l continuu. Se hotarasc sa aiba grija de capra aceea ca de ochii din cap, fiind singura lor sursa de hrana. Hotarasc, de asemenea, sa o duca pe rand la pascut, in fiecare zi cate unul. O duce americanul, revine cu ea seara, o mulg si beau laptele caprei. O duce si englezul si se intoarce cu capra seara. A treia zi pleaca si rusul cu capra la pascut, dar se intoarce seara singur. Ceilalti il intreaba unde e capra, la care rusul se mira: care capra?. Pai, nu am naufragiat noi impreuna? Ba da. Nu am avut noi doar o capra? Ba da. Nu ne-am hotarat noi sa avem grija de ea ca de ochii din cap? Da. Nu ne-am dus noi, fiecare in cate o zi, cu capra la pascut? Ba da. Nu ti-a venit tie randul azi? Ba da. Nu te-ai dus tu dimineata cu capra la pascut? Ba da. Unde-i capra? Care capra? Iar interogatoriul acesta, prima data prietenesc, se repeta de cateva ori si rususl raspunde la fel… Bancul acesta se facuse pe vremea nu stiu caror tratative de pace de pe la Geneva, intre occidentali si URSS. Ca, cica, asa ar fi raspuns rusii de pe-atunci – sovieticii, cu alte cuvinte – la ceea ce se discuta acolo.

De atunci au trecut cateva decenii, mai degraba rele decat bune, desi noi continuam sa ne iluzionam ca au fost, totusi, macar ultimele doua, ceva mai bune. Poate ca au fost asa. Acum, iata, rusii si-au dat iar arama pe fata. N-au mai trecut prin Principate spre Turcia, ca sa ramana la noi, cu anii, armatele lor "eliberatoare". S-au dus sa "elibereze" Osetia de Sud, ba pe deasupra si Abhazia, de georgieni. Acestia, uitand povestea cu Kosovo, pretind ca Osetia si Abhazia, desi se cer la Rusia, fac parte din tara lor. Desigur, cei care cer "independenta" ruseasca sunt din aceeasi categorie cu cehii care cereau URSS sa intervina pentru salvarea socialismului in acea tara, provocand invazia de acum 40 de ani.  Fortele de "mentinere a pacii" rusesti atata au asteptat. Atunci Brejnev, acum  Putin, seful lui Medvedev. O data intrate, acum, in Osetia de Sud, ca-n aia de Nord vor fi fost mai demult, ele si-au continuat opera de distrugere, asa, ca sa inteleaga si Mihail Saakasvili cu cine are de-a face. E drept, ar cam fi trebuit sa o stie, daca tot a vrut sa fie presedintele statului aceluia mic si slab din coasta Rusiei si, pe deasupra, sa devina si aliatul Statelor Unite ale Americii si al Uniunii Europene.

Intre timp, subalternul lui Putin de la Kremlin a semnat armistitiul propus de presedintele francez. A semnat si bietul Saakasvili, cel care facuse marea imprudenta de a trezi ursul. Nu ca ursul ar mai fi vrut sa doarma, nu. Dar s-ar mai fi prefacut el un timp ca doarme, chiar asa, cu bazaitul pe la nas al avioanelor de vanatoare pe care le-a ridicat iar de la sol, ca-n vremurile, bune  pentru el, ale razboiului rece. Dar cand toata lumea naiva, nu si cei patiti, ca noi, se astepta ca armatele rusesti sa se retraga, acestea, dimpotriva, si-au continuat marsul si salvele de tun prin teritoriul georgian, mult dincolo de Osetia de Sud, ocupand – culmea coincidentei! – chiar orasul unde s-a nascut Stalin, cel mai mare rus din toate timpurile in opinia inca a multor rusi, si nu numai. Tocmai am auzit o comentatoare de televiziune din Franta recitand un text care spunea ca, paradoxal, armatele rusesti nu se retrag. Cum eram de cealalta parte a ecranului, n-am avut nici o posibilitate sa-i spun ca de mirare ar fi fost daca armatele rusesti ar fi plecat din Georgia imediat dupa incheierea armistitiului. In 1944, un armistitiu acceptat la 23 august, cu noi, s-a semnat abia la 12 septembrie, ca sa aiba timp trupele sovietice sa ocupe toata tara.

Fundamental, politica Rusiei nu s-a schimbat, o vede toata lumea, in afara de cei care nu vor cu nici un pret. In numele ei vor incheia tratate ba unii, ba altii, dar de respectat, nu le vor respecta decat atata cat le va conveni. Mereu se va auzi intrebarea: "Care capra?". Sub diferite forme, din ce in ce mai perfectionate.