22.2 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialCare e miza politicii?

Care e miza politicii?

Ah, ce mă bucur că în sfîrşit am găsit ceva de făcut cu camerele de luat vederi de la bacalaureat, această cheltuială simbolică pentru aberaţia politicii publice româneşti (la ora aceasta există mai multe camere decît computere, şi mult mai multe decît conexiuni Internet în licee)! O să supraveghem referendumul cu ele şi reciclarea asta va intra în istorie nu ca risipa cea mai barbară, nu ca exemplu de manual de pus carul înaintea boilor şi băgat mîna cu nesimţire în buzunarul contribuabilului (că le-au plătit mai ales părinţii copiilor, ca taxă suplimentară şi neautorizată în schimbul revelaţiei că liceul nu a avut nici o valoare), ci, dimpotrivă, ca planificarea cea mai subtilă, dai într-unul, ţipă doi! Sau balamucul guvernării în formă continuată. În aceeaşi categorie pun întregul referendum, despre care ştim deja că nu are ce aduce bun, a fost doar ca hîrtia de turnesol care a arătat în ultimele săptămîni ce e mai rău la fiecare. Tot ce au spus rău unii despre alţii s-a adeverit. Ce nu s-a adeverit încă, se va adeveri de acum înainte. Ca atare azi, deşi duminică, o să îmi pierd vremea să merg la vot, din respect faţă de alţii care vor face acelaşi lucru, azi o să vorbesc despre lucrurile cu adevărat importante, nu despre un preşedinte care nu vrea să plece deşi i-a sunat ceasul, şi nici despre unii care, ca să-l dea jos, au călcat în picioare regulile şi au risipit o reputaţie care o depăşeşte cu mult pe a lor. Că nu merită cerneala: eu nu am televizor, şi mi-e milă de cei care au şi aud doar minciuni de dimineaţa pînă seara.

De ce există politica? Nu, nu pentru ca aceia care pierd alegerile să intre la puşcărie, cum aţi putea crede zilele astea, văzînd valul de ameninţări care se revarsă din toate părţile. Ci pentru că se presupune că există mai multe feluri de a rezolva problemele oamenilor, şi e firesc ca diferite grupuri să prefere diferite soluţii, în funcţie de interesele lor. Cine are bani să îşi ia o asigurare privată de sănătate sau să îşi dea copilul la şcoala americană s-ar putea să vadă altfel reforma acestor sectoare faţă de unul care locuieşte într-un sat unde nu a mai fost medic cu norma întreagă la dispensar de pe timpul comunismului iar copiii mai mari de zece ani merg cinci kilometri prin noroi pînă la şcoala secundară. Toate aceste categorii au nevoie de reprezentare: e o iluzie că un singur partid, ideal, le poate reprezenta pe toate, sau partidul comunist român, care voia propăşirea noastră, a tuturor, ar fi fost un mare succes, şi nu dezastrul nostru, al tuturor, cum a fost de fapt cazul. Şi de asta avem nevoie şi de partide de stînga, şi de partide de centru, şi de partide de dreapta, şi nu există un singur adevăr al unui singur partid.

Sînt ani de zile de cînd am făcut cauză personală din bătălia pentru statul de drept. E şi normal: asta e o cauză pentru societatea civilă, pentru că transcende politicii şi acelui tip de soluţii parţiale care sînt esenţa politicii. E cauza justiţiei şi e cauza europeană, dat fiind că -aşa cum am explicat săptămîna trecută- Europa unită e în primul rînd un spaţiu legal, care nu poate exista dacă undeva statul de drept cedează. Nu e însă, cauza unui partid, pentru că toate partidele, fără excepţie, în noile democraţii unde societatea civilă şi justiţia sînt slabe, devin maşini de spoliat statul. Aşa a fost şi la începuturile democraţiei occidentale. A pretinde că un partid e altfel, a identifica un partid cu cauza anticorupţiei este periculos şi înşelător. Prietenul meu Ivan Krastev avertiza demult, în cartea lui Shifting Obsessions: Three Essays on the Politics of Anticorruption, că anticorupţia trebuie să rămînă separată de spaţiul politicii sau va ucide politica cu totul. Radicalizarea pe care o vedeţi zilele astea la noi este o ilustrare a acestei devieri. Nu e normal ca aceia care pierd alegerile să intre la puşcărie iar cei care cîştigă să ameninţe pe alţii cu puşcăria. Nu e normal să pui semnul egal între penal şi liberal, între penal şi social democrat, între penal şi creştin-democrat. Treaba justiţiei e a justiţiei, judecăţile morale sînt ale societăţii civile sau bisericii, partidele să vină cu soluţiile, asta e treaba lor, sau ar trebui să fie. Orice încercare de a face, ca această mică pastişă (tot se poartă plagiatul) a României Curate care se cheamă Noua Republică, un partid care să îşi copieze programul din societatea civilă e o formă de fraudă. Programul societăţii civile funcţionează doar pentru că e civil şi neutru, şi nu rezistă dacă e folosit partizan şi pentru a accede la putere. Ce poţi să spui cînd activiştii ARC care merg să îi strice lui Adrian Severin conferinţa sînt dublaţi de nişte oameni-sandwich de la NR cu afişe îndemnînd să fie votat partidul lor? E grotesc. Şi asta e doar un fleac, desenat de un lăzăroi oarecare ca parte a marii strategii de îmbrobodire. Confuzia e mult mai amplă.

Subiectele reale pentru politică sînt însă lîngă noi, şi netratate de nimeni. Cel mai mare număr de likeuri pe Facebook l-a avut zilele astea pe romaniacurata.ro un material despre succesul olimpicilor noştri la matematică. Mai devreme în acest an, un ziarist al ARC  a testat pe coordonatorul acestor elevi mai vechea mea idee, aceea de a renunţa la bacalaureat în favoarea unui test grilă comprehensiv, de tip american, care să fie de altfel introdus cu mult înainte, să scăpăm odată de tirania profesorilor de română incapabili, care greşesc regulat subiectele la evaluarea naţională sau bac sau cred că esenţa comunicării e să îl întrebi pe elev cine e receptorul atunci cînd un băiat vorbeşte cu o fată (nu e banc: a fost la bac, proba orală din acest an). Ca atare, profesorul Radu Gologan, coordonator al lotului olimpic naţional de matematică, a răspuns pozitiv, a afirmat chiar că schimbarea in acest sens trebuie să înceapă încă de la gimnaziu, unde “evaluarea să fie făcută după sistemul implementat in Statele Unite al acelor teste naţionale date aleator, printr-o bază mare de date, pe calculator, individualizat, care sa facă evaluarea pe tot cîmpul copilului de cunostinţe”… „Evaluarea să se facă doar prin quiz-uri date aleator, personalizat, la nişte centre naţionale, în judete. Copilul se înscrie, primeşte o programare, se duce, primeşte o cartelă care conţine punctajul pe care l-a realizat şi cu care se duce frumos în viaţă: Uite, ăsta sunt eu”, a explicat Radu Gologan. Acelaşi sistem se aplică şi la Bacalaureat, nu mai învăţăm pe de rost comentarii la Bac şi poduce absolveţi care nu ştiu unde e Oceania. Am întrebat-o şi pe doamna ministru Andronescu pe tema asta în pauza unui talk-show (pe alt subiect, din păcate). De ce credeţi că ai noştri copii sînt ultimii din Europa care folosesc fiţuicile? Că e la noi, aicea, muzeul de antropologie european unde conservăm vechile practici şi obiceiuri? Nu: ci pentru că sîntem ultima ţară din Europa în care copiii învaţă pe de rost. Rostul acelor teste acesta ar fi, că ar obliga la o restructurare a programei. Noi nu aveam nevoie de promovare sub 50% la Bac ca să ştim că învăţămîntul nostru e pe o cale greşită. Avem testele PISA ale OECD, care ne-au dat o avertizare mult mai timpurie. De ce nu am restructurat forma de examinare, şi implicit şi programele, pe tipul de testare pe care îl vedem la PISA, sau SAT, pînă şi la examenul de admitere la Comisia Europeană? Ce aşteptăm ca în loc de inspectorii prăfuiţi şi numiţi politic care mănîncă pe dinăuntru, ca termitele, orice reformă le dai (nu că reformele au fost prea inspirate, doar prea multe) să avem chiar pe profesorii care au avut performanţe la PISA să redeseneze, în cooperare cu elevii, angajatorii şi părinţii, noile programe şi examene? Şcoala e scufundată: reformele Funeriu au fost, deşi bine intenţionate, prea centrate pe instrumente (de exemplu descentralizarea) şi nu pe probleme, şi, cum am spus mereu, potenţialul lor de a rezolva ceva e foarte scăzut, vor da peste cap totul ca să rezolve puţin. Iar aici e cheia unei relansări economice veritabile, la ora asta măcinăm în gol, firmele trebuie să plătească traininguri să înveţe pe noii angajaţi pînă şi româneşte.

Celălalt subiect fundamental este sănătatea. Conform expertului SAR, conf. dr Sorin Paveliu, noul proiect al Legii Sănătăţii încropit de minister eşuează în identificarea unor soluţii adecvate pentru finanţarea şi funcţionarea asigurărilor sociale de sănătate (raportul integral aici, http://www.sar.org.ro/legea-sanatatii-iarasi-ne-facem-ca-facem-2/). Din cauza problemelor arieratelor din sistem, sănătatea a intrat pe lista de condiţionalităţi a FMI pe timpul guvernului Boc, astfel că la fiecare control autorităţile prezintă proiecte arbitrar întocmite ca să arate că şi-au respectat termenele, nesocotind legislaţia în vigoare care cere studii serioase de impact şi riscînd să facă mai mult rău decît bine. Din cauza lipsei de transparenţă privitoare la cheltuielile din sistem e imposibil pentru societatea civilă să verifice integral baza pentru aceste proiecte., astfel încît orice consultări nu pot fi decît superficiale şi de formă. SAR cere Ministerului Sănătăţii publicarea pe Internet în mod transparent a tuturor cheltuielilor de sănătate şi aplicarea legii 24/2000 privitoare la realizarea unui studiu de impact. În România există o problemă serioasă dată de discrepanţă accentuată între resursele alocate şi costul serviciilor medicale teoretic oferite populaţiei asigurate, care nu poate fi rezolvată prin soluţiile oferite de proiecte slab fundamentate, contradictorii şi finalmente arbitrare.  Una peste alta, un proiect făcut ca să mulţumească FMI, deci să rezolve o problemă de lichidităţi nu poate fi substituit unui proiect de rezolvare a veritabilei probleme naţionale, starea de sănătate (înţeleg că a fost tocmai publicat un raport catastrofal al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pe această temă) şi finanţarea îmbunătăţirii ei. Avem însă cu cine vorbi despre asta? Nu. Partidele eşuează în domeniul lor fundamental, oferirea de soluţii aici, sau vechiul meu secretar UASCR, doctorul Vasile Cepoi, nu ar fi unicul tehnocrat, trecut de la Băsescu la Ponta cu acelaşi mandat, scrie acolo o lege ca să mulţumim FMI că a făcut Boc prostia să bage asta pe lista de condiţionalităţi!

Dragi partide, astea sînt problemele, pe astea vă aşteptăm să le rezolvaţi. Lăsaţi voi justiţia în pace, că orice amestec de la voi, cu orice intenţii, e neavenit. Lăsaţi justiţia, societatea civilă şi Bruxelles-ul să facă program din statul de drept. Voi faceţi programe politice, dezvoltaţi cadre adevărate, că văd că mafia, fie a universităţilor, fie a procuraturilor, a dezvoltat sisteme paralele ca să umple vidul creat de incapacitatea voastră de a recruta cadre de valoare cu oameni de ai lor, că mafia nu duce lipsă de cadre. Nu mai reciclaţi aceiaşi mediocri de la unii la alţii, că, slavă Domnului, mai aveţi medici, mai aveţi profesori, mai aveţi antrenori sportivi care înţeleg performanţa şi ar putea pune umărul la organizarea ei într-o ţară în care cineva le-ar da vreo şansă.

 

 

Comentariile la textele Alinei Mungiu Pippidi au fost desfiintate la cererea autoarei si vor fi reintroduse dupa alegerile din 2012. Puteti comunica cu Alina Mungiu-Pippidi prin intermediul paginii ei personale la http://www.sar.org.ro/amp/. Puteti da o nota articolului mai jos.

Cele mai citite

Declarațiile lui Cristiano Bergodi, înainte de Universitatea Craiova – Rapid

Cristiano Bergodi, antrenorul Rapidului, spune că formaţia sa trebuie să joace cu încredere şi curaj pentru a câştiga toate cele trei puncte în meciul...

Cum hidroizolația poate face diferența între o iarnă sigură și o primăvară ușoară pentru locuința ta

O dată cu trecerea iernii și venirea primăverii, proprietarii de case și constructorii se gândesc la moduri de a proteja locuințele de umiditate și...

Antrenor dat afară pentru că a avut o relație cu o jucătoare. Anunțul clubului englez Leicester City

Formația engleză de fotbal feminin Leicester City și-a concediat antrenorul, pe Willie Kirk, după ce acesta a fost acuzat că a încălcat codul de...
Ultima oră
Pe aceeași temă