11.5 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialCare sunt costurile ascunse ale cărnii ieftine

Care sunt costurile ascunse ale cărnii ieftine

 

Christine Chemnitz, Shefali Sharma

Creșterea animalelor în regim intensiv reprezintă unul dintre motoarele esențiale ale industrializării agriculturii. Expansiunea fără milă a acestui sistem a contribuit la schimbări climaterice, la defrișare, la pierderea biodiversității, la încălcarea drepturilor omului – toate pentru a satisface apetitul nesănătos al societăților occidentale pentru carne ieftină.

Europa și Statele Unite au fost cei mai mari consumatori de carne în secolul al XX-lea, cu un consum mediu pe cap de locuitor de 60-90 de kilograme anual – cu mult mai mult decât e necesar pentru a satisface nevoile nutriționale umane. Deși ratele de consum din Vest sunt acum în stagnare sau chiar în declin, în unele zone rămân totuși la un nivel mai înalt decât în majoritatea celorlalte regiuni ale lumii.

Între timp, în economiile emergente – mai ales așa-numitele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) – membrii clasei de mijloc tot mai înfloritoare își modifică dietele pentru a semăna cu cele ale țărilor bogate. În deceniile care urmează, pe măsură ce veniturile continuă să crească, va crește și cererea de carne și produse lactate. Pentru a răspunde acestei cereri, firmele mondiale din agricultură vor încerca să mărească producția de carne de la 300 milioane de tone astăzi până la 480 milioane de tone în 2050, generând provocări sociale serioase și presiune ecologică pe aproape fiecare verigă din lanțul valorizării (furnizarea de hrană, producția, procesarea și vânzarea).

O problemă majoră cu producția de carne în regim industrial vine din faptul că aceasta conduce la emisii considerabile de gaz de seră – și nu din cauză că procesele digestive ale animalelor rumegătoare produc metan. Reziduurile de la animale, alături de îngrășămintele și pesticidele folosite pentru a produce furaje generează mari cantități de oxizi de nitrogen.

Modelul industrial implică schimbări semnificative asupra terenurilor, inclusiv defrișări. După cum stau lucrurile în prezent, circa o treime din pământul agricol existent este folosită pentru producția de hrană. În total, circa 70% din terenurile disponibile, inclusiv pășuni, sunt utilizate în procesul de creștere a animalelor.

Creșterea consumului de carne va duce, astfel, la dublarea producției de soia, ceea ce va implica o creștere proporțională în folosirea de teren, de îngrășăminte, pesticide și apă. Creșterea numărului de recolte necesare pentru a hrăni șeptelul de animale va pune presiune ascendentă asupra prețurilor la mâncare și la terenuri, ceea ce va face tot mai dificil pentru săracii lumii să obțină hrana lor de bază.

Ca lucrurile să arate și mai rău, transferul de la sistemele gospodărești de creștere a animalelor la operațiuni pe scară largă va pune în pericol stilul de viață rural, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Păstorii, micii producători și fermierii independenți pur și simplu nu pot concura cu prețurile de vânzare scăzute ale corporațiilor, care nu includ adevăratele costuri industriale asupra mediului și sănătății. Iar sistemul industrial de creștere a animalelor, cu salariile scăzute și standarde joase de sănătate și securitate, nu oferă o alternativă corectă pentru angajare.

Nu în ultimul rând, trebuie luat în considerare și impactul imediat asupra sănătății publice pe care îl are producția industrială de carne. Consumul excesiv de carne și produse lactate contribuie la înmulțirea problemelor de sănătate legate de nutriție, precum obezitatea și bolile cardiovasculare. Mai mult, menținerea unei mari concentrații de animale în spații închise facilitează proliferarea bolilor infecțioase care se pot răspândi la oameni, cum e cazul gripei aviare. Iar măsurile folosite pentru a diminua aceste riscuri – de exemplu, administrarea de doze mici de antibiotice pentru a preveni bolile (și grăbi creșterea) – creează de fapt alte probleme, prin creșterea rezistenței organismului uman la medicamentele antimicrobiene.

Dacă mai adăugăm și condițiile teribile în care suferă aceste animale, mai ales din cauza opoziției celor din industrie față de aplicarea unor standarde rezonabile privind bunăstarea animalelor, ne putem întreba cum de i s-a permis acestui domeniu să se extindă atât de mult. Răspunsul stă tocmai în puterea sa de oligopol, care le permite celor din industria cărnii să externalizeze costurile reale sociale și de mediu, care sunt acoperite de muncitori și contribuabili.

În realitate, există și alte căi de a satis-face nevoia mondială de carne și lapte. În Uniunea Europeană, doar două elemente-cheie ale Politicii Agricole Comune ar trebui să fie schimbate pentru a reduce drastic distorsiunile din sistemul de producție. Dacă s-ar implementa aceste schimbări, s-ar trimite un semnal clar că politicienii europeni iau în serios dorințele consumatorilor.

Prima schimbare ar fi să se interzică importurile de hrană modificată genetic și să se solicite fermierilor să producă cel puțin jumătate din furajele pentru animale în fermele proprii. Un set clar de reguli asupra modului cum este procurată hrana ar elimina dezechilibrele internaționale din domeniul nutrienților și ar diminua puterea corporațiilor agricole multinaționale de biotehnologie precum Monsanto.

Mai mult, bălegarul și alte reziduuri nu ar mai trebui transportate pe distanțe lungi, ci ar putea fi folosite pentru fertilizarea fermelor locale. În Statele Unite, Administrația pentru Alimente și Medicamente ar putea interzice folosirea antibioticelor în alte scopuri decât cele terapeutice. Iar programele pentru fermieri ale Departamentului pentru Agricultură al SUA ar putea oferi o susținere mărită pentru creșterea animalelor în spații largi, pentru a încuraja o abordare sustenabilă a producției de carne.

Desigur, aceste acțiuni ar fi doar primii pași importanți. Pe măsură ce clasele de mijloc din economiile emergente cresc, e vital să admitem că actualele modele occidentale privind producția și consumul de carne nu oferă o soluție sigură pentru viitor. Este timpul să creăm un sistem care aderă la unele limite etice, ecologice și sociale.   

Cele mai citite

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Cum hidroizolația poate face diferența între o iarnă sigură și o primăvară ușoară pentru locuința ta

O dată cu trecerea iernii și venirea primăverii, proprietarii de case și constructorii se gândesc la moduri de a proteja locuințele de umiditate și...
Ultima oră
Pe aceeași temă