În Europa, criza continuă să fie resimţită de mulţi. Deşi luăm decizii importante, în realitate nu am reuşit încă să ne convingem cetăţenii, pieţele sau partenerii internaţionali. Există în continuare îndoieli dacă unele ţări sunt dispuse să introducă reforme ori dacă altele doresc să-şi manifeste solidaritatea, astfel încât moneda euro şi proiectul european să fie ireversibile.
Europa are nevoie de o nouă direcţie. Europa are nevoie de un nou mod de gândire.
În Europa, aceasta înseamnă în primul rând să acceptăm faptul că aceeaşi situaţie ne afectează pe toţi. Trebuie să fim uniţi pentru a dobândi amploarea şi eficienţa necesare unui jucător de nivel mondial şi pentru a ne apăra valorile într-o lume aflată într-o continuă schimbare. Avem nevoie de un pact decisiv pentru Europa. Nu trebuie să existe nicio umbră de îndoială că suntem hotărâţi să introducem reforme împreună. Acest pact decisiv necesită o uniune economică profundă şi reală, bazată pe o uniune politică.
Înainte de toate, avem nevoie de creştere. La nivel naţional, aceasta se traduce prin introducerea unor reforme structurale care au fost amânate timp de decenii, prin combaterea grupurilor de interese nelegitime şi prin reformarea pieţei muncii astfel încât să existe un echilibru între siguranţă şi flexibilitate. La nivel european, trebuie să acţionăm mai ferm cu privire la eliminarea barierelor, fie ele fizice, economice sau electronice. Împreună, trebuie să convenim asupra unui buget al Uniunii Europene dedicat investiţiilor, creşterii şi reformelor.
Aceasta nu se va putea realiza decât în mod corect şi echitabil. În anumite părţi ale Europei, asistăm la o adevărată criză socială. Nu sunt de acord cu cei care susţin că modelul social european e mort. Un sistem eficace de protecţie socială, care îi ajută pe cei aflaţi în dificultate, nu este un obstacol în calea prosperităţii.
Peste tot în Uniunea Europeană sunt puse în aplicare măsuri de consolidare şi de reformă. Sunt introduse măsuri comune de protecţie financiară, iar Banca Centrală Europeană îşi demonstrează în mod constant angajamentul faţă de moneda euro. În toamna aceasta, avem şansa unui moment de cotitură cu privire la situaţia Greciei. Cu condiţia ca Grecia să lase la o parte orice îndoială cu privire la angajamentul său faţă de reformă. Iar dacă toate celelalte ţări lasă la o parte orice îndoială cu privire la hotărârea lor ca Grecia să rămână în zona euro, putem reuşi. Dacă Grecia îşi respectă angajamentele, ar trebui să rămână în familia noastră. Ar trebui să rămână în zona euro.
Salvgardarea integrităţii monedei euro este cea mai urgentă prioritate. Este responsabilitatea comună a statelor membre şi a instituţiilor comunitare. Toate părţile implicate trebuie să respecte independenţa Băncii Centrale Europene.
Trebuie să desăvârşim uniunea economică şi monetară. Trebuie să creăm o uniune bancară şi o uniune fiscală.
Criza a demonstrat că, deşi băncile au devenit transnaţionale, normele şi supravegherea au rămas naţionale. Iar când lucrurile au luat o întorsătură negativă, contribuabilii au fost aceia care au trebuit să achite nota de plată. În cursul acestei săptămâni am propus ceea ce poate fi considerat un adevărat salt cuantic: un mecanism de supraveghere unic european, ca piatră de temelie a uniunii bancare, care va restabili încrederea în supravegherea băncilor.
Avem nevoie, apoi, de o uniune fiscală pentru Europa. Deciziile economice ale unui stat membru au repercusiuni asupra celorlalte state membre. Prin urmare, avem nevoie de o cooperare mai puternică în privinţa politicilor economice, pusă în aplicare de Comisia Europeană ca autoritate europeană independentă. Comisia va publica, în această toamnă, un proiect de norme pentru aprofundarea uniunii economice şi monetare.
Dacă dorim reuşita uniunii economice şi monetare, trebuie să luăm măsuri corespunzătoare şi pentru uniunea politică. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să dezvoltăm un spaţiu public european, în care problemele cu caracter european să fie dezbătute din punct de vedere european. Aceasta se poate realiza cel mai bine prin consolidarea Parlamentului European şi prin apariţia pe scenă a unor partide politice europene reale. În acest sens, ar fi foarte util ca toate partidele politice europene să îşi prezinte un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei la alegerile pentru Parlamentul European din 2014.
O uniune politică înseamnă, de asemenea, să putem face mai multe pentru a ne îndeplini rolul la nivel mondial. Mai mult decât oricând, cetăţenii noştri şi noua ordine mondială au nevoie de o Europă activă şi influentă. O Europă care îşi apără valorile. Situaţia dezastruoasă din Siria ne reaminteşte că nu ne putem permite să fim simpli spectatori.
Va trebui să ne îndreptăm către o federaţie de state naţionale. Nu către un superstat, ci către o federaţie democratică de state naţionale care să poată acţiona în privinţa problemelor noastre comune, prin partajarea suveranităţii, astfel încât fiecare ţară să fie mai bine pregătită pentru a-şi controla propriul destin.
În ultimă instanţă, va fi necesar un nou tratat. Trebuie să existe o dezbatere amplă în întreaga Europă. Europa nu poate fi tehnocratică, birocratică sau diplomatică. Ea trebuie să fie tot mai democratică. Înaintea următoarelor alegeri pentru Parlamentul European, Comisia îşi va prezenta ideile despre viitorul Uniunii Europene. Vom prezenta idei explicite despre modificarea tratatului, în timp util pentru această dezbatere.
Această integrare mai profundă, absolut necesară pentru zona euro şi pentru statele membre care fac parte din ea, ar trebui să fie deschisă tuturor statelor membre. În Europa nu mai trebuie să existe ziduri care să ne despartă.
Aceasta este amploarea deciziilor cu care se vor confrunta statele membre şi cetăţenii acestora în perioada următoare. Trebuie să profităm de alegerile din 2014 pentru a mobiliza toate forţele proeuropene. Nu trebuie să permitem populiştilor şi naţionaliştilor să stabilească o agendă negativă. Mă aştept ca toţi cei care se consideră europeni să se manifeste şi să preia iniţiativa în această dezbatere. Un pericol mai mare decât scepticismul antieuropenilor este indiferenţa sau pesimismul proeuropenilor.
Mulţi vor spune că acest obiectiv este prea ambiţios, că el nu este realist. Nu sunt de acord. Calea realistă este cea pe care o urmăm pentru a deveni mai puternici şi mai uniţi. Dacă ar fi să fim părtinitori, atunci să fim de partea speranţei. Stă în puterea noastră să facem acest lucru. Dacă suntem mândri că suntem europeni. Dacă facem acest efort comun. Generaţiile trecute au avut de depăşit obstacole mai mari. Acum a venit rândul actualei generaţii să demonstreze că este la înălţime.
José Manuel Barroso este preşedintele Comisiei Europene.
