Andrei Ursu a apreciat, pe bună dreptate, că principalii responsabili de moartea tatălui său, ofițerii de Securitate, au rămas nepedepsiți. Cazul este important deoarece contrazice mitul conform căruia în timpul lui Nicolae Ceaușescu nu ar fi fost folosite violența și asasinatul ca forme de represiune politică.
Andrei Ursu a ieșit din greva foamei, după 17 zile de suferință, cu o mare victorie care cinstește memoria tatălui său, omorât în urma unei anchete a Securității, și a tuturor victimelor regimului comunist. Procurorul general Tiberiu Nițu a semnat o ordonanță prin care se solicită redeschiderea cazului Ursu și a multor altor spețe integrate de Parchet în ceea ce s-a numit Procesul Comunismului. Aceasta este, evident, doar o victorie de parcurs, care se adaugă altora, dar mai este mult până să se facă dreptate. Din păcate, progresele justiției pe zona penalizării abuzurilor și crimelor trecutului au fost mai încete decât în alte domenii. Pentru ca lucrurile să se schimbe semnificativ, este nevoie de voință politică și instituțională, de training de specialitate pentru justițiabili, de colaborare temeinică cu instituții și cercetători specializați.
Ordonanța semnată de șeful Parchetului General, Tiberiu Nițu, a pornit de la analiza mai multor decizii de neîncepere a urmăririi penale date de procurori în ultimii ani în spețe legate de Procesul Comunismului. Majoritatea dosarelor fuseseră deschise ca urmare a sesizărilor depuse de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și acopereau o mare gamă de măsuri represive utilizate de regimul comunist, de-a lungul a 45 de ani, pentru anihilarea celor pe care îi identifica drept dușmani.
Citiți continuarea textului în Revista 22.
