30.2 C
București
marți, 16 aprilie 2024
AcasăSpecialCe facem cu Erdogan

Ce facem cu Erdogan

Vă mai amintiți cum diplomații noștri l-au trimis pe Klaus Iohannis la Sofia să pună sigiliul pe înțelegerea româno-bulgaro-turcă la Marea Neagră pentru o flotă NATO, cu menirea de a ține piept celei pe care rușii au început să o reșapeze la Sevastopol? Oricine știa – în primul rând bulgarii – că nu e ușor să te înțelegi cu turcii zilele astea, și chestia s-a dezumflat public cu mare fâs.

Dovadă, suntem toți în NATO, dar nu cred că serviciile de informații occidentale au aflat de la partenerii turci cam ce făceau turcii în Siria – eu am aflat din teza de masterat la Berlin a unui tânăr dintr-un minister, acum doi ani. L-am scos din examen pe culoar și l-am întrebat dacă nu se teme să publice asemenea dovezi. Nu numai că nu se temea, dar șefii lui de asta îl trimiseseră acolo, era una dintre multele lor căi de opoziție, să existe o lucrare în germană care să ajungă pe această cale inocentă la autoritățile de la Berlin. Pentru că ei nu erau de acord cu aventurismul regimului Erdogan și lipsa de consultare.

La ora asta, după mii de profesori destituiți, nu cred că mai e vreo îndoială că oamenii reprimați nu sunt puciști, sunt seculariști, güleniști și oricine este de altă părere. Înainte de lovitura de stat avortată din Turcia, marea țară de la Marea Neagră pe care liderii poli-tici români par să o iubească necondiționat, că asta e unica lor idee strategică anti-Putin, nu mai era deja o democrație, având un scor Freedom House de țară numai parțial liberă, cu libertăți civile insuficiente (https://freedomhouse.org/report/freedom-world/2016/turkey) și o presă neliberă (https://freedomhouse.org/report/freedom-press/2016/turkey).

În cei doi ani precedenți, fără nici o legătură cu lovitura de stat, președintele Erdogan, care a schimbat din nou Constituția ca să poată fi ales direct de popor încă două mandate, după ce conduce într-o formă sau alta de douăzeci de ani, a făcut următoarele acțiuni detrimentale democrației și statului de drept:

– A eliminat, înlocuit și mutat mii de procurori și cadre din poliția judiciară (ați citit bine) pentru a opri investigațiile anticorupție contra familiei sale și unor miniștri apropiați lui.

– A dat afară zeci de primari ai partidului reprezentând minoritatea kurdă.

– A arestat zeci de jurnaliști cri-tici, a pus sub control ziare de opoziție favorabile, a dat mari concesiuni pentru lucrări pu-blice unor oligarhi în schimbul achiziționării de către aceștia a unor organe media critice și transformarea lor într-unele favorabile. (http://anticorrp.eu/wp-content/uploads/2015/06/D8.1.6-Turkey.pdf).

– A permis miilor de bărci să transporte refugiați din Siria în Europa de pe litoralul turcesc, arătând că îi putea ușor opri prin faptul că i-a oprit, odată ce Germania excedată i-a satisfăcut toate pretențiile.

– Sub pretextul conflictului din Siria, unde voci din propria birocrație l-au acuzat că a contribuit la escaladare în primii ani, a reprimat din greu minoritatea kurdă din Turcia. Dacă a cumpărat petrol de la ISIS, cum îl acuză rușii, sau a livrat arme rebelilor la începuturi nu e clar, dar cert a permis miilor de luptători jihadiști să treacă prin frontieră înainte de atentatul de la Bataclan.

– A început clar să demanteleze structura constituțională a Turciei seculare moderne, urmându-și propriul percept de pe vremea când era primar al Istanbulului și declara că Vestul poate fi învins folosind armele sale, adică democrația.

– A preluat controlul asupra unei mari părți din armată, arestând sute de ofițeri, sub pretextul unei lovituri de stat niciodată dovedită, și le-a forțat condamnarea, dovadă că vreo două sute au fost achitați pe motiv de probe falsificate.

– A fost ales în alegeri declarate de OSCE ca fiind proble-matice, cu intimidare, folosire de resurse administrative și chiar fraudă.

Faptul că a fost ales în condițiile astea nu înseamnă nimic. Ales era și Victor Ponta când a căzut guvernul său; dacă ar fi intervenit să oprească acțiunea justiției contra sa, cum a făcut Erdogan, mai era la putere și astăzi.

Tentativa de lovitură de stat, în mare parte o încercare a armatei de a se apăra de luarea controlului prin politizare, de către ofițeri promovați pentru că sunt apropiați de islamiștii lui Erdogan, nu va aduce nici o democrație în Turcia, ci este încă un pas spre controlul absolut și demantelarea separației puterilor în stat în această țară. Va urma o represiune în care Erdogan va desăvârși tot ce nu făcuse încă.

Faptul că o lovitură de stat militară nu e soluția la pro-blemele unei democrații nu înseamnă că liderii globali care au sărit să apere ordinea constituțională din Turcia au avut ei înșiși vreo soluție la manipularea constituțională practicată de Erdogan cu mult înainte, mult mai rea decât cea a lui Viktor Orban, contra căreia au fost foarte vocali, fiind vorba de o țară cu rol militar minor. Nici Obama, nici UE, ce să mai vorbim de noi nu am găsit și nu găsim soluții la degradarea democrației din Turcia. Am încercat să ne facem că nu o vedem. Dar nu mai ține.

Avioanele americane decolează deocamdată din Turcia contra Siriei, că nu am auzit să fi oferit noi aeroportul Kogălniceanu. Bărcile cu migranți pot oricând fi lansate contra noastră din nou. În condițiile astea, am auzit totuși protestul dnei Merkel clar, al lui Obama mai slab, dar e clar că Turcia în NATO e o bătaie de joc de standardele Alianței și că nu ne vom putea multă vreme baza pe ei. De UE nici nu se mai pune problema. Ani de zile UE a crezut, prostește, că armata era marea problemă a democrației în Turcia, și iată că era pro-blema mai mică. Erdogan se poartă așa cum se poartă pentru că avem mare nevoie de el, și își permite.

O Uniune Europeană fără Anglia, o Anglie luptând cu secesiunea Scoției și a Irlandei de Nord, vecini ca Putin și Erdogan și Trump președinte? Asta ne așteaptă?

Mă reîntorc la exemplul Finlandei de săptămâna trecută, se apără cel mai bine cine își face planurile singur, cine se bazează pe el însuși și nu provoacă pe nimeni. Evident, dacă putem comunica mesajul că lumea s-a schimat, și nu mai e safe să joci Pokemon când vecinii tăi joacă pe bune Urzeala tronurilor, că riști să nu mai fii apt pentru supraviețuire. 

Cele mai citite

Șeful AIEA despre situația de la Zaporojie: “Ne apropiem periculos de un accident nuclear”

"Ne apropiem periculos de un accident nuclear" la Zaporojie, a avertizat luni şeful Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Grossi, denunţând recentele atacuri...

Ministrul Burduja propune un Centru de Operațiuni de Securitate în domeniul energiei

Sebastian Burduja, ministrul Energiei, dorește să se înființeze, în România, un Centru de Operațiuni de Securitate în domeniul energiei. Ministrul Burduja a lansat această propunere...

Ajutorul promis Israelului, dar și Ucrainei ar putea fi votat în Congresul SUA

În timpul unei convorbiri telefonice de duminică între președintele Joe Biden și liderii Congresului, a existat un „acord” privind ajutorul rapid atât Israelului, cât...
Ultima oră
Pe aceeași temă