Ce nu stiati despre "Prima Casa"

10 Iulie 2009

E-MAIL

RSS

MĂRIME TEXT

de GHEORGHE PIPEREA

2637 VIZUALIZARI | COMENTARII

Un program intens mediatizat, comentat si disecat al actualului Guvern este Programul "Prima Casa". Poate cel mai important lucru de observat este ca acest program este unul social, si nu un program de criza.
Un program de criza veritabil ar fi mizat, in principal, pe relansarea economiei, concentrandu-se pe aducerea de plusvaloare la bugetul statului. Prin nivelurile grilei de preturi agreate, acest program favorizeaza cumpararea de apartamente vechi, apartamente care nu aduc plusvaloare decat ipotetic, dupa un lung lant de "daca". Un program anticriza ar fi sustinut cumpararea de case noi, incurajand demolarea celor vechi, stimuland astfel toate domeniile economiei, asemanator Programului "Rabla" (la rascruce, americanii spun: "Out with the old, in with the new"). Astfel, s-ar fi stimulat productia, s-ar fi protejat locurile de munca, ar fi crescut investitiile, s-ar fi dezvoltat/creat infrastructura, s-ar fi realizat progresul social general.

Se poate afirma ca, mai mult decat un program social, "Prima Casa" este un program de imagine. Se spera ca oamenii vor fi recunoscatori statului (direct proportional cu perioada cat locuiesc in respectivele case) pentru felul cum acesta s-a luptat eroic cu rata dobanzii la credite in perioada de criza. In plus, se mizeaza pe faptul ca statul, din ratiuni sociale, nu va executa sau va executa foarte tarziu proprietarii rau-platnici. Astfel, se creeaza o masa de manevra considerabila, care din datorie morala nu se va revolta impotriva statului, indiferent de ce masuri ridicole va lua acesta.
Prima garantie oferita bancii este garantia guvernamentala. Dupa ce banca executa garantia guvernamentala, statul se subroga in drepturile bancii si devine un creditor beneficiar al ipotecii. Banca isi incaseaza banii prin garantia statului, adica din banii celor care isi platesc linistiti impozitele. Privind egoist lucrurile, ca tot vorbim de cel mai egoist (si legitim) drept posibil – dreptul de proprietate, cred ca oamenii din Programul "Prima Casa" cu venituri modeste, nu foarte etici si nici parolisti, nu vor plati la timp, stiind ca statul va plati in locul lor. Daca firme ca CFR, Oltchim, Compania Nationala a Huilei etc. au datorii de miliarde pe care nu le platesc cu anii, de ce sa plateasca ei 60.000 euro?

Este adevarat ca garantiile acordate de stat nu intra in deficit, dar ceea ce nu spune nici un oficial al Guvernului este ca eventualele executari ale garantiilor vor intra in deficit. De aceea, programul trebuie privit cu o oarecare circumspectie, pentru ca stim cu totii cat de bine reuseste statul roman sa apere banul public de interesele celor multi si puternici. Acest program are potentialul de a fi fraudat usor, dar nu e cazul sa dezvoltam aici ideea.
Formal, de cealalta parte a baricadei se afla bancile. Pentru a intelege ce le-a motivat sa intre in hora inzestrarii cu apartamente a populatiei, trebuie mentionat ca bancile mari au alte aritmetici. Programul nu aduce profit, dar, de ochii lumii, bancile s-au imbulzit pentru a se inscrie in program cu sume mult superioare plafonului. Se poate argumenta ca au facut-o pentru imagine, pentru o buna colaborare cu Guvernul (linguseala poate duce departe), pentru a aduce clientul sub orice pretext in banca, sperand sa-i vanda alt produs/si alt produs in afara de "Prima Casa".

Din punct de vedere concurential, bancile isi saboteaza, cu ajutorul statului, propriile produse. Un credit ipotecar "normal" are o dobanda cel putin dubla fata de cel din program. Protocolul care se va semna cu statul pentru verificarea, evaluarea, urmarirea de catre banci a bunurilor din program va aduce costuri suplimentare, costuri care se vor adauga in pretul creditului. Deja sunt voci din Guvern care avertizeaza bancile sa scada marja de profit pentru derularea acestor operatiuni auxiliare pentru a nu afecta preturile, dar cu cat se intra mai mult in detalii, cu atat devine mai mult un dialog al surzilor. Nu s-a vorbit deloc si nici nu se va vorbi despre responsabilitatea bancilor in acest program.

Toata aceasta operatiune de inlesnire a cumpararii unei prime case modeste trebuie privita in perspectiva. Creditul este unul ipotecar, iar daca dupa executare (valorificarea imobilului) nu se acopera toata creanta, va putea oare statul sa execute veniturile viitoare ale contribuabilului falit? Se va considera creanta bugetara suma restanta ca urmare a executarii unui astfel de credit ipotecar? Cum va fi afectat acest program de viitoarea lege a insolventei persoanei fizice? Daca statul roman ajunge sa piarda din acest program, in final nu suntem tot noi, cetatenii, cei care suportam costurile acestei aventuri?
Acestea sunt intrebari justificate la care statul ar trebui sa raspunda inainte de a lansa programe sociale si populiste in vremuri de criza.

VOTEAZA ARTICOLUL

0/5

0 voturi

toate comentariile

PRIMELE

| CELE MAI RECENTE

1 2 3

PAGINA URMATOARE

14. Toxicitate în economia României 05:07 | 12 Iulie

ASSERT

Mai mult

Răspunde

Într-o anumită măsură, funcţionarea economiei unei ţări poate fi văzută ca o reciclare fiscal/social. Am discutat deja despre programele “Impozitul forfetar” şi “Prima casă”. Primul reflectă aspectul fiscal, celălalt – aspectul social. Cuplarea celor două programe s-a făcut însă foarte, foarte defectuos din punctul de vedere al legilor economice. Cuplarea lor a introdus “toxicitate” în economia românească. Dar poate că aşa este “politiceşte corect”. Aceasta dacă ţinta nu este prosperitatea, ci distrugerea capitalismului românesc. Ministrul Gheorghe Pogea spunea că are nevoie de bani pentru a provoca un efect de multiplicator Keynesian în economia românească. În luna martie, România a obţinut promisiunea unui împrumut de 20 miliarde euroi, din care 13 miliarde din partea FMI, 5 miliarde din partea Uniunii europene, un miliard de la World Bank, restul de un miliard furnizat de alţi creditori, în primul rând BERD. O primă tranşă a împrumutului, şi anume o porţie de vreo 5 miliarde de euroi, a fost deja cheltuită! Următoarea porţiune, de 2 miliarde de euroi, urmează să vină abia în luna septembrie. Din acest motiv, guvernul este disperat. Primul ministru Emil Boc a cerut de la FMI şi de la Comisia europeană, permisiunea de a creşte deficitul bugetar al României. Aceasta este deja dovada că “toxicitatea” introdusă de cuplajul “Impozitul forfetar” şi “Prima casă” lucrează negativ. Poate chiar letal pentru economia României. Oricum, programele “Impozitul forfetar” şi “Prima casă” au lucrat cu totul contrar faţă de felul cum au lucrat programele bailout şi primul Stimulus în economia americană. Acolo, multiplicatorul Keynesian chiar acţionează ! Economiştii americani cei mai pesimişti salută anunţul statisticilor oficiale privind coborârea deficitului comercial american în luna mai 2009. Cel mai coborât din ultimii 9 ani ! Detaliile arată că producţia întreprinderilor americane a fost relansată, şi că o bună parte din această producţie a fost exportată. Deci efectul de multiplicator Keynesian produs de bailout şi Stimulus a funcţionat.

Restrange

Răspunde

13. Intr-adevar, corect 20:38 | 10 Iulie

mih

Iar acest program se va adauga la celelalte... "ajutoare sociale" si "facilitati" si ne va incarca iar nota de plata.

Răspunde

12. Un program excelent 18:43 | 10 Iulie

Laurentiu Gheorghiu

Niciodata statul si bancile nu au facut asa ceva pentru tineri. Sunt profesori, medici, ziaristi si alte categorii care pana acum nu s-au putut apropia de astfel de credite si au trait ca sobolanii cu familioanele peste ei in apartamente de 2 camere. Acum e sansa lor sa scape, sa se casatoreasca, sa se inmulteasca, sa umble in curul gol in casele lor fara sa-i vada altii, fie ele si cat de mici ...

Mai mult

Răspunde

11. clientela asteapta recuperararea investitiilor 18:38 | 10 Iulie

Viorel Ardelean

sa fiim seriosi,
nu se face nimic fara un scop !
acesta este sa se vanda casele acelor investitori legati de putere...fie PDL, fie PSD...si ma hazardez, chiar si PNL

Răspunde

10. „Impozitul forfetar” şi „Prima casă” 15:37 | 10 Iulie

ASSERT

Mai mult

Răspunde

„Impozitul forfetar” şi „Prima casă” se fac în mod clar după un model economic foarte eronat. Este vorba despre modelul economic Subprimes, care în fond a fost declanşatorul crizei economice mondiale actuale. Prin politica Fed de coborâre a ratei dobânzii directoare, banii cu dobândă mică au devenit uşor accesibili pe piaţa din SUA. În acord cu doctrina economică a capitalismului românesc, banii uşor accesibili sunt folosiţi pentru crearea de IMM-uri (SMEs, în globish). În capitalismul românesc tradiţional, începând cu secolul XIX, se consideră că IMM-urile sunt motorul economiei. Dar în acord cu doctrina economică americană, consumul este motorul economiei! Deci în mod foarte natural, –economic doctrinar vreau să zic–, în economia SUA au apărut Subprimes, cu ele asociate creanţele imobiliare. Spuneam că în acord cu doctrina economică americană, consumul este motorul economiei. Iar o casă este considerată produs de consum. Astfel, cel care vroia să îşi construiască o casă făcea un împrumut la o bancă, care dispunea de bani din abundenţă datorită politicii Fed de coborâre a ratei dobânzii directoare. Persoana respectivă care “dorea să consume o casă”, pentru unii Prima Casă, pentru alţii chiar a două casă, nu oferea garanţii cu valoare economică. Din cauza aceasta, acordarea împrumutului de către bancă respectivei persoane reprezenta un risc financiar mare. În fine, persoana respectivă oferea drept garanţie un act de ipotecă pe casa pe care o va construi. [IPOTÉCĂ, din DEX: Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îşi plăteşte în termen datoria.] Cum a apărut criza subprimes ? Datorită ideii de inovaţie financiară (vezi şi cazul Madoff), acel “act de ipotecă” intra “la pachet” complex cu alte produse financiare simple într-un “produs financiar complex” oferit de bancă pe piaţa financiară pentru a fi cumpărat de altcineva, de “a treia parte” (un investitor pe piaţa financiară). Era şi ideea de diluare a riscului financiar, prin incorporarea acelei creanţe ipotecare de mare risc, într-un pachet de “produs financiar complex”, unde acel risc financiar în principiu se dilua. Mecanismul acesta financiar inovativ a mers în prima fază, când banca solicitată de un consumator care dorea să îşi facă o locuinţă nouă, banca deci încheia mai întâi actele contractuale cu solicitantul. Mai departe, banca nici nu avea nevoie să dea din proprii bani din safe. Ea pur şi simplu incorpora acel act într-un “produs financiar complex” derivat şi punea acel produs la vânzare. La început se găsea un investitor, “a treia parte”, care să-l cumpere. Dar la un moment dat investitorii au realizat că acel “produs financiar complex” de fapt nu are valoare. Şi au încetat să mai cumpere. Astfel a dispărut piaţa pentru aceste “produse financiare complexe”, a dispărut însuşi mecanismul prin care ele primeau un preţ în acord cu doctrina economică a lui Adam Smith. Criza de lichidităţi a apărut deoarece băncile nu au mai avut încredere una în alta, pentru că nicio bancă nu ştia ce fel de inovaţii financiare, de creare de “produse financiare complexe”, au făcut celelalte bănci. Însă criza de lichidităţi nu i-a lovit pe “consumatorii de case”, ci a lovit întreprinderile economice. Doctrina economică a capitalismului românesc le-ar fi spus acelor decidenţi ultimi din lumea financiară americană: Folosiţi banii uşor accesibili prin politica Fed, pentru crearea de IMM-uri. Patronii de IMM-uri noi care vor reuşi, îşi vor construi case. Deşi era deja cunoscut eşecul doctrinar american în crearea de IMM-uri şi “consumul de case noi”, guvernul României s-a lansat cu avânt proletar în impunerea impozitului forfetar care a distrus IMM-urile româneşti deocamdată firave, –cât se poate de normal, capitalismul românesc abia începe să renască–, dar în schimb a acordat credite generoase amatorilor de case noi, care de obicei aparţin “clientelei”.

Restrange

Răspunde

PRIMELE

| CELE MAI RECENTE

1 2 3

PAGINA URMATOARE