In ciuda incalzirii globale, saptamana trecuta a nins in Bucuresti. O data cu venirea noului an, s-a asternut un strat de jumatate de metru de zapada si orasul a devenit deodata mult mai frumos – o vreme nu s-au mai vazut nici gropile din asfalt, nici gunoaiele aruncate la intamplare, nici maidanele napadite de balarii, iar aerul a devenit mai curat. Desigur, natura n-a putut face chiar totul – n-a putut acoperi nici conul de sarma numit fraudulos brad, nici cearsafurile cu reclame care desfigureaza fatadele cladirilor.
Din pacate, a trebuit sa realizam rapid ca orasul feeric trebuie sa si functioneze. Dar ca nu functioneaza. Avioanele au ramas neputincioase la pamant pentru ca nu avea cine sa deszapezeasca partiile si pentru ca nu existau suficiente utilaje pentru dejivrarea aripilor, in timp ce pasagerii asteptau buimaci in aeroporturi. Masinile au ramas blocate de troiene, pe strazile laturalnice stratul de zapada e la locul lui, pentru ca primarul ne-a informat cu cinism ca zapada nu poate fi urnita de la locul sau, pur si simplu pentru ca asta nu intra in responsabilitatea nimanui. Culmea, ni s-a explicat ca zapada nu are unde sa fie dusa, ca si cum ar fi disparut Dambovita, lacurile si campurile din jurul orasului. In razboaiele nesfarsite pentru administrarea bugetelor si, de fapt, pentru putere dintre Primaria Capitalei si cele de sector, cetateanul a ramas neputincios, cu lopata in mana.

Ce-i drept, au fost momente in care ne-a apucat nostalgia dupa vremurile apuse cand, la ordin, oamenii muncii erau scosi, aliniat, din birouri si faceau sa dispara rapid troienele de pe strazi. Nu sunt dintre cei care tanjesc dupa vremea respectiva, dar nu pot sa nu constat ca actiunea fortata a fost inlocuita de principiul "scapa cine poate", materializat prin aruncarea zapezii in locul in care ar trebui sa-si parcheze masina vecinul, tembelismul parcarii unei furgonete sub linia de alimentare a troleibuzelor sau blocarea unei benzi de circulatie, pentru ca "de aici am curatat eu zapada". Plutoanele de oameni manati sa curete strada erau o falsa manifestare a coeziunii sociale. Odata forta coercitiva disparuta, in locul ei nu a ramas decat individualismul gol.
Chiar daca este vorba despre un sector cu cateva sute de mii de locuitori sau o capitala de doua milioane, primarul ar trebui sa-si asume si rolul de lider al comunitatii. L-am vazut la televizor. O ora a vorbit despre responsabilitati – de fapt, despre absenta lor, in ceea ce il priveste. A explicat ca utilajele de deszapezire nu pot face mare lucru din pricina masinilor parcate pe marginea drumului. M-as fi asteptat sa spuna ceva de genul: "Mai, oameni, maine, intre orele X si Y, toata lumea sa-si ia masinile de pe partea dreapta a strazilor, ca sa putem curata zapada! Poimaine, luati-le de pe partea stanga!". Sunt convins ca noua din zece cetateni ar fi inteles. Iar cu ar zecelea s-ar fi putut recurge la metode de constrangere – nimeni nu ar fi putut acuza primaria de atitudine dictatoriala. Sau, stiu eu, sa fi solicitat cooperarea cetatenilor, intr-un oarecare mod rational.
Din pacate, mentalitatea lui "sa-mi rezolv eu problema, iar ce se intampla cu ceilalti nu ma priveste" nu este prezenta doar la nivelul cetateanului, ci – mai ales – la cel al conducatorilor. Primarul Capitalei repeta cu obstinatie ca responsabilitatea sa se reduce la asigurarea functionarii sistemului de incalzire, a deplasarilor de urgenta, a transportului in comun si a nu mai stiu ce. Restul o fi treaba primarilor de sector, a Politiei, nu il intereseaza. Despre faptul ca cetatenii au nevoie sa traiasca normal, si cum am putea ajunge (impreuna) la asta, nici un cuvant. Cat despre ideea ca Primaria Capitalei ar fi putut face cate ceva impreuna cu primariile de sector, nici vorba. Sa mai vorbim despre lupta dintre Cotroceni si Palatul Victoriei, in care se folosesc toate armele, fara a se tine cont de victimele colaterale (adica de noi)?
Omul de rand procedeaza aidoma: isi deszapezeste propria masina, se face stapan pe spatiul public (ca tot e al nimanui), isi curata trotuarul pana la treptele propriei intrari si isi zavoraste temeinic usa. Din pacate, la simtul civic facem apel doar in campaniile electorale, cand afara e cald si bine.

Mircea Kivu este sociolog