Avand in vedere sarbatorile pascale,consider ca este potrivit continutul comentariului.Redistribuirea produsului munci,obtinut prin sudoarea oamenilor,este o veche si mereu actuala obsesie umana.Poate e normal sa fie asa,insa depinde cum si ce intelegem noi prin compensarea nevoilor umane gratie milei crestine.Pare-mi-se ca tot la un comentariu al dv. mi-am mai exprimat opinia pe acest subiect al ...
Avand in vedere sarbatorile pascale,consider ca este potrivit continutul comentariului.Redistribuirea produsului munci,obtinut prin sudoarea oamenilor,este o veche si mereu actuala obsesie umana.Poate e normal sa fie asa,insa depinde cum si ce intelegem noi prin compensarea nevoilor umane gratie milei crestine.Pare-mi-se ca tot la un comentariu al dv. mi-am mai exprimat opinia pe acest subiect al milei.Forma aceasta de redistribuire a bogatiei,prin milostenie,izvorata din compasiune si in numele lui Dumnezeu,mi se pare cea mai dezgustatoare manifestare de solidaritate a omului.Omului,daca alaturi de dreptul sau la existenta materiala si spirituala,nu i se da si dreptul la demnitatea de a trai din sau prin propria sa munca,el va decade in cea mai apasatoare umilinta.Nu stiu cat de real este sondajul pe care-l invocati si prin care incercati sa reliefati "bunatatea" romanului,insa,admitand ca este conform cu adevarul,el si-ar gasi explicatia in crestinatatea profunda a poporului.Acest fel de mila,in numele lui Dumnezeu,este izvorat din zacamantul nesecat al egoismului individual.Milostenia lui ar mai putea izvori si din propria sa stare saracie,caci se cunoaste,indeobste,ca cei saraci sunt mai intelegatori fata de nevoile umane,ca ei,saracii,intra mai repede in empatie cu confratele aflat in suferinta sau nevoi materiale.N-as avea niciun motiv sa fiu impotriva milosteniei,si nici nu sunt.Nemultumirea mea fata de acest fel de a acoperii nevoile umane este ca avem de-a face cu un surogat al dreptatii sociale,o falsa si injositoare omenie.Ne face sa credem c-am lamurit o problema a speciei umane,iar asta nu e adevarat defel.Cel mai greau este sa definim,mai intai,dreptatea sociala si sa-i gasim un punct de sprijin moraliceste.Biserica i-a dat o definitie,ca fiind dreptul la existenta a fiecarui indivit,creatie a lui Dumnezeu,iar punctul de sprijin l-a fixat in vointa divina.Kant l-a definit asemanator,numai ca l-a fixat in "ratiunea pura",considerata de el,omul, e capabil sa emita judecati cu valoare morala.Indiferent unde isi are originea sau punctul de spijin,dreptatea sociala poate fi considerata ca dreptul de a exista;dar,adaug eu,de a exista in demnitate.Eu nu pot concepe existenta fara demnitate.Aceasta forma de a face dreptate,prin milostenie,anuleaza componenta demnitatii din existenta umana,ca entitate de sine statatoare,si,atunci,se pune intrebarea:la ce bun sa mai existi in umilinta? Cum poate fi suportabila viata in umilinta? Cum ma mai concep eu in societatea umana stiindu-ma un "intretinut" in viata,prin mila altuia sau altora,sa vad cum am devenit o "planta" caruia i se pune apa la radacina.Fiind in prejma sarbatorilor pascale nu-mi voi ingadui sa fiu vehement fata de mila altora,fata de acest fel de dreptate sociala si de respect fata de specia umana.Dar nu pot sa nu resping raportarea omului la om prin mila-ca fundamentare a relatiilor dintre oameni-prin aceasta compasiune injositoare.Daca,la nivel global,oamenii ar fi mai putin lacomi si mai intelegatori fata de psihicul uman,fata de conceptul de a exista in demnitate,ar constata lesne ca nu aceasta este forma prin care sa ne exprimam omenia.Principiul "a trai tu si a lasa si pe altul sa traiasca" s-a transformat in "a trai tu si a ti se face mila de semenul tau".Mila devasteaza optimismul omului,ii distruge pofta de viata,placerea de a gusta din ea,apasa greu pe umerii inconvoiati ai nevoiasilor.S-a gandit cineva,vreodata,sa intrebe pe cei deveniti "intretinuti",care sunt trairile lor si daca sunt fericiti in postura lor de "intretinuti".Nietzsche,prin personajul sau Zarathustra,care ara permanent insotit in pelerinajul sau prin lume de sarpe si vultur,intrebat daca ar fi nevoit sa renunte la unuldin insotitori,sarpele intelet sau la vulturul mandru,raspunde:prefer sa raman cu mandria mea alaturi de prostie decat cu intelepcinea insotita de umilinta.Mandria omului,contestata si combatuta de dogma crestina,isi are locul si scopul ei in psihicul uman;este nevoie de ea,asa cum este nevoie de hrana,apa sau aer.
3 
| CELE MAI RECENTE 
85
