Metodele grosolane – trecute si prezente – ale lui Vladimir Voronin au reusit sa scandalizeze Romania doar pret de cateva zile. Mircea Geoana a preferat sa-l indemne pe Traian Basescu sa iasa la rampa – probabil in speranta ca presedintele va face cine stie ce gest impetuos. Dar Basescu a ramas retinut in retorica, multumindu-se sa le ofere moldovenilor de etnie romana, la cerere, o redobandire mai accelerata a cetateniei romane – gest pe care Germania il face de decenii fata de coetnicii ei din Europa de Est, Siberia sau Asia Centrala. Presedintele va mai fi influentat, desigur, si decizia MAE privind solicitarea suspendarii discutiilor asupra mandatului pentru un nou acord dintre UE si Republica Moldova atata vreme cat Chisinaul continua seria gesturilor ostile fata de Romania vecina, membra a UE.

Imaginile represaliilor de la Chisinau nu vor fi placut defel social-democratilor – ca doar la toamna partidul s-ar putea trezi nevoit sa se prezinte la fel de nepregetator daca atat diversii pseudo-Obama mioritici identificati pana atunci, cat si sistematica manipulare media se vor fi dovedit insuficiente pentru a-l elimina pe Basescu din cursa pentru Cotroceni. Obsesia PSD legata de controlul deplin asupra Ministerului de Interne pare a rezulta, fie si partial, dintr-o nevoie de interventie pe parcursul procesului electoral de la toamna – asta, fireste, in conditiile in care rezultatul s-ar contura net dezavantajos. Formatiunea a inceput sa-si reindrepte atentia catre hardlinerii ei, decisi sa lupte din rasputeri pentru a pune capat umilitoarei situatii de a fi doar vioara a doua in cadrul coalitiei de guvernare.

Avand in vedere ca acum vreo patru ani PSD era terminat sub aspectul unei forte politice eficiente, greii partidului par a fi optat intre timp pentru revigorarea partidului in baza "optiunii mexicane": daca restul fortelor politice tot actioneaza deja in mare parte conform regulilor mercenare stabilite sub Ion Iliescu la inceputul anilor ’90, de ce nu s-ar formaliza, pana la urma, aceasta stare de fapt prin crearea unui sistem politic dominat de PSD si cateva partide clientelare ale acestuia? Reteta, aplicata in Mexic pe parcursul unei mari parti a secolului trecut, ar putea da roade si in Romania, avand in vedere ca PSD si-a anexat deja majoritatea sindicatelor, o puzderie de oameni de afaceri si – nu in ultimul rand – o buna parte a presei. Astfel, ne putem astepta in curand la un crescendo al mesajului central – anume ca orice rezistenta impotriva partitocratiei este zadarnica, iar prosperitatea personala depinde strict de acceptarea setului de reguli impus de ea.

Adrian Nastase a fost o forta mult prea polarizanta pentru a putea facilita aplicarea modelului mexican inca din 2004. Dar sub Mircea Geoana confiscarea totala a parghiilor puterii pare, de-acum, fezabila. Liderul PSD se mandreste cu aptitudinea sa disimulatorie, baronii locali fiind anuntati ca legaturile sale avute cu politicieni ca John McCain sau varii eurosocialisti vor garanta reactii internationale apatice fata de eventualitatea unui PSD reintors la putere intr-un mod mai agresiv. Modelul pare cu atat mai lesnicios cu cat Romania refuza regulile jocului european, iar Bruxelles-ul nu dispune de prea multe posibilitati de disciplinare a noului membru.
Mircea Geoana va fi zambit, probabil, la lecturarea articolului din 17 aprilie al cotidianului Financial Times care prezenta Romania drept stat membru "indisciplinat si nefunctional".

Articolul mai denota insa, din nefericire, ca Occidentul a inceput sa se familiarizeze cu ideea unei Romanii retrograde si refractare. Unii oficiali mai corecti de la Bruxelles isi vor incrunta, fireste, fruntile in cazul in care imaginea electorala a Romaniei ar ajunge complet desfigurata prin manipulari media, fraude electorale gen voturi multiple, presiuni asupra observatorilor electorali sau piedici puse monitorizarii acestora etc., dar oprobriul public pe tema unor alegeri fraudate este infinit mai greu de starnit decat pe vremea lui Nastase. Emisiunile pentru Romania ale posturilor de radio BBC si Europa Libera nu mai sunt si nu vor fi reinfiintate – nici chiar in cazul in care s-ar ajunge la o asemenea involutie. Franta si Germania nu vor renunta la obiceiul lor de a trimite in Romania ambasadori aflati in pragul pensionarii si, in consecinta, mai putin entuziasmati de perspectiva unor batalii purtate intru salvgardarea valorilor-cheie ale democratiei atunci cand situatia o impune.

Iar Washingtonul ii face, involuntar sau nu, o favoare lui Geoana prin temporizarea numirii noului ambasador al SUA la Bucuresti, in timp ce mandatul ambasadorului britanic se apropie de sfarsit, in contextul lipsei de interes a ministrului de Externe al Marii Britanii, David Miliband, fata de democratiile slab dezvoltate si umbrite de proximitatea Rusiei. In fine, nici delegatia UE la Bucuresti in frunte cu posacul domn Idu nu pare dispusa a-si deranja superiorii de la Bruxelles in cazul in care alegerile din Romania ar decurge dupa model moldovenesc.
Ca atare, inclin sa cred ca orice fel de iregularitati serioase inregistrate pe parcursul scrutinului prezidential din toamna vor constitui, de fapt, argumente cat se poate de binevenite pentru mai-marii europeni, care vor putea sustine pe viitor ca nu au cum sa pretinda cine stie ce standarde Chisinaului din moment ce Romania – stat membru al UE – se dovedeste, la randul ei, incapabila sa organizeze alegeri corecte.

Bruxelles-ul isi va mentine, cu mare probabilitate, actuala pozitie in privinta Republicii Moldova – cu alte cuvinte, va continua sa nu faca nimic pana cand atmosfera din aceasta tara se va fi calmat singura, revenind la incremenirea totala de dinaintea alegerilor.