Justiția băsistă l-a arestat chiar pe Mircea Băsescu! O tristă ironie pentru președinte, cel care a adus lucrurile în punctul ăsta, scoțându-i pe magistrați de sub tirania politicii. Dacă în România s-a schimbat ceva fundamental, acest lucru este justiția. E marele și incontestabilul merit al lui Traian Băsescu. Iar faptul că a ajuns în situația să se delimiteze public de propriul frate, să asiste la spectacolul acestuia scos încătușat din sediul DNA este o dramă personală. O ultimă și nemeritată umilire. În fond, nici nu a fost o alegere între justiție și fratele său, întregul proiect politic, toate principiile și valorile pentru care a pledat îl obligau la asta. Pur și simplu, Băsescu nu se putea dezice de ele, încercând să intervină în anchetă, pentru că asta ar fi însemnat nu doar să șteargă cu buretele partea luminoasă a mandatelor sale, ci să arunce în aer viitorul și așa precar al justiției. O atitudine corectă într-o lume mizerabilă.
O vedem lățindu-se în întreaga ei turpitudine, poltroni de toate culorile, începând cu Ponta – plagiatorul, fratele de cruce al baronilor penali, cel din biroul căruia Duicu făcea trafic de influența – și liberalul roșu, Tăriceanu, terminând cu Johannis (care ar trebui să dea explicații în legătură cu actele false prin care a pus mâna pe cele două case din Sibiu, înainte să pozeze în moralist de serviciu), îi cer demisia. Culmea, în numele îngrijorării față de independența justiției! Exact în momentul în care sunt contrazise toate teoriile conspiraționiste și manipulatoare propagate ani de zile, că justiția este trasă de sfori de la Cotroceni! De fapt, asta le și stă în gât, le dă fiori: faptul că justiția a oferit acum dovada irefutabilă că este independentă. După arestarea fratelui președintelui, au înțeles că practic poate urma orice – condamnarea definitivă și încarcerea lui Voiculescu sau, de ce nu?, punerea sub acuzare a premierului pentru implicarea în dosarul ASF (unde, zice-se, că Rușanu a compus deja un roman-fluviu, nu tocmai plăcut, și că ar exista înregistrări despre traseul unor bani care ar fi ajuns sus de tot). Victimizarea politică și acuza de “justiție băsistă” și-au dat obștescul sfârșit după cazul Mircea Băsescu. Din punctul acesta de vedere, scandalul li s-a întors în față artizanilor propagandei. Efectul este exact contrar celui pe care au mizat și din altă perspectivă: încrederea publicului în justiție s-a consolidat (vezi ultimul sondaj de opinie și încrederea de care se bucură Kövesi, DNA, Stanciu și ÎCCJ), iar spijinul pentru independența acesteia ar putea deveni în viitor concret și masiv, acea forță care să se opună tentativelor partidului- stat de subminare a justiției. Adică, exact ceea ce îl sperie pe Ponta.
Citește continuarea textului în Revista 22.
