Cine va face Guvernul? | OPINIE

Mai sunt câteva zile până la alegeri. Alegătorii întrea­bă cine va fi prim-ministru, politicienii citesc sondaje. Sunt alegeri parlamentare. În orice democraţie, astfel de întâmplări, apărute o dată la patru ani, ar trebui să fie cruciale. Nu e important cine va fi premierul. Importantă e configuraţia parla­mentară.

Întotdeauna la noi se personalizează votul prea mult. În loc să căutăm programe, proiecte de ţară, liste cu oameni necompromişi, facem ca-n Poiana lui Iocan guverne. Aşa ne e scris să umblăm după personaje, în loc să discernem idei, între binele promis şi răul despre care mai toţi vorbesc.

Votul de duminică nu mai e unul emoţional. Vremea pare bună. Prezenţa redusă la vot ar avantaja, conform sociologilor, PSD. Partidul lui Liviu Dragnea are cel mai disciplinat electorat. Stânga se bazează pe un bazin propriu, stabil şi bine delimitat. Există marcaje vizibile. Contează doar pe cine nunteşte pentru o majoritate parlamentară.

Analiştii de orice calibru dau un PSD cu peste 40% şi un PNL în regresie, spre 27%. Va putea USR să facă diferenţa, atât de râvnită de susţinătorii lui Dacian Cioloş? Iată o întrebare legitimă.

Constituţia îi dă spaţiu de manevră preşedintelui, în cazul în care nimeni nu obţine 50 plus unu la sută din voturi. Mulţi susţinători ai dreptei, împărţiţi între PNL, ALDE, USR şi PMP, aşteaptă decizia fermă a preşedintelui. În cazul în care duminică seară se anunţă un scor al PSD peste 40%, putem saluta „ura şi la gară“. Nu cred că şeful sta­tului va brusca norma fundamentală numai de dragul lui Dacian Cioloş, atât de anemic în ultima lună. E posibil să discute cu toate formaţiunile şi să propună un nume supriză de premier, altul decât cel dorit până azi.

În politică ziua de ieri nu seamănă cu cea de azi. Dacă susţinătorii preşedintelui de acum doi ani, plus nou- apărutul USR nu sunt în stare să convingă electoratul, eu nu cred că domnul Iohannis va proceda asemenea lui Traian Băsescu.

În fapt şi de drept, o nouă Convenţie Democratică la guvernare ar însemna un come back. Decât o alianţă conjuncturală de 3-4 partide, cred că va alege între două variante: o monstruoasă coaliţie PSD-PNL pentru un proiect de ţară pe mai mulţi ani sau va da mandatul atât de râvnit PSD. Dacă PSD ar câștiga alege­rile şi ar reuşi să compună majoritatea parlamentară cu ALDE sau PRU, logic ar fi să aibă primul cuvânt. Liviu Dragnea a avut cel mai articulat program, mai liberal decât cel al PNL. Ştiu, mi se va spune că e demagogie. Dar a venit şi cu sursele de finanţare de la buget, ceea ce alţii nu au făcut.

Liviu Dragnea e condamnat penal. I s-a dictat o sentinţă cu suspendare pentru alt capăt de acuzare decât cel formulat iniţial de procurori, ceea ce repre­zintă o premieră în justiţia română. De şase luni de zile aşteaptă motivarea magistraţilor pentru a face recurs.

Ciudat e că un fir nevăzut ţine peniţa judecătorilor în sertare. Cine are interes ca PSD să nu-şi nominalizeze preşedintele? În condiţiile în care Klaus Iohannis nu va dori să-l nominalizeze pe Liviu Dragnea, PSD are mai multe variante în plic. De partea opusă, PNL de abia îşi mai trage suflul după un picaj nemaipomenit de 26 de ani. Proprii alegători sunt demotivaţi. Reţelele electorale nu mai funcţionează decând Vasile Blaga nu mai e la butoane. Alina Gorghiu are imagine de om de dinainte înfrânt. USR e o pană în faţa viscolului. Nicio minune nu poate apărea după şase luni. Partidul lui Nicuşor Dan a fost lansat recent la apă. De abia a ajuns la o notorietate de 47%. Cum să te voteze ţara dacă doar jumătate dintre alegători te cunosc?

Ciudat e scorul de 5% pe care-l primeşte Partidul România Unită de la majo­ritatea analiştilor. Sigur că e singurul partid cu tribună. Are propria televiziune. Transmite mesaje radicale. Ţinteşte şi câştigă zilnic puncte. Dar ce om cu scaun la cap poate să-şi imagineze că naţionalismul lor e sincer? E o nişă de oportunitate. O modă. La fel ca USR: o intrare în Parlament ar naşte un nou PRM, atât de util ani de zile PSD.

Ce va face preşedintele după alegeri. Eu cred că se va pregăti de o lungă coabitare cu PSD. Astfel îşi asigură un nou mandat. În cazul în care dansează pe margine de şine încercând să compună majorităţi de fărămiţe-lambru, în jumătate de an are o criză politică. Nu se vor înţelege PNL cu USR, darămite cu PMP. Unii susţin că Traian Bă­sescu nu mai are forţă electorală. Eu cred că va intra în Parlament.

Dacă mă întrebaţi cu cine votez, vă voi spune că e prima dată când nu voi pune ştampila pe PNL. La Came­ra Deputaţilor aleg Toader Paleologu. Recomand celor dezamăgiţi, la fel ca mine, să caute ceva independenţi şi să nu voteze baloanele de săpun ale sistemului, care vor dispărea după alegeri în neant.

Klaus Iohannis cred că deja s-a hotărât. Urmează ca noi toţi să mergem la vot.

Pentru asta am ieşit în urmă cu 26 de ani pe străzile Timişoarei la revoluţie. 

Avem libertatea de a ale­ge ce e mai bine pentru România. Sunt primele ale­geri în care nu punem ştampila pe răul cel mai mic. În campania electorală a lipsit emoţia. Cel care trebuia să o stârnească a dormit în cazarmă.

Du-te la vot!