Confruntarea Blaga-Băsescu sau al treilea război civil din fostul FSN

Independent de atacurile drepte sau nedrepte ale lui Traian Băsescu, rămâne legitim şi necesar să ne punem întrebări despre ce a făcut sau ce ştia Vasile Blaga, inclusiv în 2012.

Săptămâna trecută, preşedintele PDL, răspunzând unui atac dur al şefului sta­tu­lui, intră într-o retorică uşor psihana­li­za­bilă: „Păi nu spunea că suntem FSN-iști, să plece FSN-iștii ș.a.m.d. Păi noi, FSN-iștii ăștia, am fost cei care în 2007 făceam mi­tinguri de 20, 30, 40, 60.000 de oameni la Iași. Noi, FSN-iștii ăștia, am fost lângă dânsul în 2012. Noi, FSN-iștii ăștia, am or­ganizat mitinguri în orașe în care alții nici nu aveau voie să fie. Noi, FSN-iștii ăștia, i-am spus, marți, ul­timativ, în Modrogan, 22: «Indiferent ce spuneți, noi boicotăm re­ferendumul!»“. Astfel FSN-ul bântuie ironic zbaterea din interiorul fostei-vii­toa­re „Drepte unite“. O zbatere care poate fi înţeleasă şi din prisma celor trei sciziuni ale (fostului) FSN: cea din 1992 care a dat ac­tualul PSD, cea din 2001, care a dus la un efemer partid al lui Petre Roman (FD) şi episodul PMP 2014. Primele două au dus la eşecuri al căror responsabil comun este Petre Roman: în 1992 pentru că nu a candidat la preşedinţie, dând astfel cadou lui Ion Iliescu o parte din propriul său elec­torat potenţial, în 2004 pentru că a can­didat, agravându-şi astfel eşecul electoral cu unul mai profund dat de faptul că îi făcuse jocul lui Adrian Năstase. Triste con­traperformanţe pentru partea reformistă a cuplului fondator al FSN! Iar acestea sunt semnificative azi, pentru că atât Vasile Blaga, parcă etern secretar general al PD, cât şi Traian Băsescu au fost din 1990, timp de un deceniu, în umbra charis­ma­ti­cului Roman. Sigur au avut ce învăţa atât din greşelile acestuia, din discursul său prooccidental-reformist şi mai ales din pla­sarea sa la intersecţia mai multor sub­sisteme-cheie ale perioadei postcomu­niste.

Numai alierea celor doi a putut duce la pierderea PD de către aparent ina­mo­vi­bilul Roman. Iar Vasile Blaga nu a putut să nu se simtă trădat de Traian Băsescu, atunci când, în 2005, Emil Boc a fost pa­ra­şutat preşedinte al partidului devenit prezidenţial. Din acel moment, o rivalitate politică din interiorul fostului FSN, care se născuse cu 15 ani înainte la umbra lui Roman, se transforma într-un război rece.

Citește continuarea textului în Revista 22.