Nu mai este o noutate pentru nimeni că senatorul liberal Crin Antonescu nu mai are a face cu viaţa politică de pe malurile dâmboviţene. După ce a renunţat şi la funcţia de preşedinte al Senatului, fostul co-preşedinte al defunctului USL, Antonescu a fost văzut din ce în ce mai puţin în spaţiul public. Practic, a participat la o emisiune tv la postul B1 şi a avut alte două sau trei intervenţii telefonice la alte televiziuni de ştiri. În rest, doar câteva vorbe nedesluşite despre condamnarea lui Liviu Dragnea, în prima instanţă, de către judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În rest, doar călătorii la Bruxelles şi Strasbourg alături de soţie şi întruniri, când în când, cu câtiva liberali care nu sunt de acord nici acum cu fuziunea dintre PNL şi democrat-liberali. Dacă pregăteşte ceva, numai el ştie. Însă, până acum s-a cam ţinut de promisiunile pe care le-a făcut. Cu excepţia uneia. A anunţat, în plenul reunit al Parlamentului pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, că iese din politică dacă acesta din urmă se va întoarce la Palatul Cotroceni. Şi s-a întors, însă Antonescu şi-a văzut liniştit de politică. Nici urmă de demisie.Şi-a motivat gestul de a nu renunţa la funcţiile pe care le deţinea cu sloganul uzitat de toţi useliştii înfrânţi – "cei 7,4 milioane de români l-au trimis acasă pe Traian Băsescu". De parcă regulile admisibilităţii unui referendum nici nu există, iar deciziile Curţii Constituţionale sunt aplicabile doar atunci când ne convine.
Demisie contra demisie. Ponta nici nu a clipit
"Dragi colegi, eu demisionez din funcţia de preşedinte al Senatului", spunea Crin Antonescu în plenul Senatului pe 4 martie anul trecut. Însă, cu doar câteva minute înaintea anunţării demisiei, fostul preşedinte al liberalilor a mai declarat, tot în plenul Senatului, că are o propunere pentru premierul Victor Ponta: "Domnule premier Victor Ponta, dvs. vedeţi în prezenţa mea în fruntea Senatului semnul că USL mai există. Vă spun eu, USL nu mai există. Aveţi curaj, ca să ne convingem amândoi, să demisionăm amândoi din funcţiile pe care le-am obţinut la USL? Suntem aici, în plenul Parlamentului, e toată lumea, aveţi consilierii, presa. Eu demisionez frumos din preşedinţia Senatului, pe care mi-a dat-o USL, dumneavoastră, din funcţia de premier, pe care v-a dat-o USL". Evident, Ponta nu a avut nicio reacţie şi Antonescu a continuat: "Nu ştiu răspunsul. Nu facem asta, nu aveţi acest curaj. Dintr-un simplu motiv, nu din cauză că trebuie să treceţi pe la Cotroceni, că aţi mai trecut, nu-i vorbă, ci pentru că, îmi pare rău să spun, dar e adevărat: Eu dacă nu mai sunt preşedintele Senatului, sunt acelaşi, ba am chiar mâinile mai libere. Dumneavoastră, dacă nu mai sunteţi prim-ministru, nu mai sunteţi nimic".
După anunţul demisiei, Antonescu a părăsit prezidiul atât de drag -care l-a dus şi la Palatul Cotroceni pentru vreo două luni ca preşedinte-interimat- şi şi-a ocupat locul în sala de plen, iar Ponta a comentat scurt: "S-a sinucis!". Apoi, parlamentarii liberali au scandat repetat către Ponta "Demisia! Demisia!". Premierul a luat iaraşi cuvântul pentru a-i asigura, din nou, că nu demisionează. Era, de atunci, conştient că fără şefia PSD nu va mai exista ca om politic. De fapt, acesta a fost şi motivul pentru care nici în noiembrie, când a pierdut lamentabil alegerile prezidenţiale la o diferenţă de 10 procente, nu a renunţat la conducerea partidului, aşa cum făcuseră anterior Adrian Năstase şi Mircea Geoană.
Ultimul discurs al lui Crin Antonescu în faţa PNL
Nu mai târziu de miercurea trecută, fostul şef al liberalilor le-a spus celor prezenţi la aniversarea a 140 de ani de la înfiinţareaa PNL că este ”ultima oară când se adresează unei asemenea adunări liberale” şi că le urează să aibă puterea de apăra Parlamentul şi prezumţia de nevinovăţie. ”Ca întotdeauna, când am celebrat astfel de momente, sunt stăpânit de o emoţie, de la an la an mai puternică. Foarte probabil, este ultima oară când mă adresez unei asemenea adunări liberale. (..) Vă spun în ceas aniversar, cu tot dragul şi respectul şi cu toată inima, partidele ca şi indivizii, nu pot hotărî cât trăiesc, dar cu siguranţă hotărăsc cum trăiesc".
Rămâne acum de văzut dacă statul în casă, vorbitul la telefon cu foştii colegi de partid care i-au fost aproape, cititul şi călătoriile în străinătate îl vor face să îşi schimbe decizia de a deveni un anonim. Deşi, am vazut cu toţii că oricând pot apărea, să le zicem oameni politici, care sunt în stare să dea peste cap un stat doar pentru avantaje de moment, indiferent de consecinţe.
