Criza partidelor. Criza candidatului

de Marina Ene , 10 ianuarie 2016 - stire actualizata la ora 23:33, 10 ianuarie 2016
Criza partidelor. Criza candidatului

Ianuarie 2016, început de an electoral!

De oriunde ai privi, partid politic în România este egal Traian Băsescu şi Liviu Dragnea. Două personaje-partid din care decurg câteva grupuri şi figuri pretins politice, nimic altceva decât combinaţii umane, conjuncturale de interese şi manevră, denumite formal „alte“ partide şi lideri politici.

ALDE, via Tăriceanu, PSRo, via Geoană şi fracţiunea, PND, o falangă a fostului PP-DD, via Daniel Fenechiu cu alt grup, şi, ultimul, dar nu cel din urmă în această enumerare aleatoare, deşi nu întâmplătoare, reuniunile UNPR, fuzionate cu umbrele PP-DD.

Oficial, şi numai oficial, PP-DD a dispărut odată cu trecerea de după multe cortine a lui Dan Diaconescu şi s-a spart în mii de bucăţi care au migrat pe unde a putut fiecare, asemeni PC-ului, cu un alt lider dispărut şi el din raza privirilor generale într-o zonă de clarobscur mai mult decât necesară.

În România, partidele nu există. Ele au devenit nişte forme fără fond, forme care au luat înfăţişarea liderilor şi persoanelor de care am vorbit mai înainte.

De altfel, putem vorbi despre un fenomen european în ceea ce priveşte lipsa de lideri, dar nu acesta este subiectul pe care vreau să îl tratez în momentul de faţă. Vorbim despre liderii de partide din România, tocmai pentru că vrem să vedem un singur şi cel mai important lucru: conţinutul a ceea ce ar trebui să reprezinte un partid a încetat să mai existe.

Când s-a produs această destructurare a structurilor politice esenţiale în orice democraţie?

Când a început să se producă desfacerea partidelor româneşti şi în ce s-a transformat, din mers, nevăzut acest fenomen de destructurare a marilor formaţiuni virtuale cunoscute cu numele de partide până acum un an?

Să fie oare momentul din noiembrie cel al disoluţiei lor? Nimic mai greşit.

Momentul în care aceste structuri care au funcţionat pe bază de osmoză politică au încetat să existe este chiar din pornire. Din urmă cu două decenii şi ceva când, pe fondul evenimentelor de după ‘89, s-a creat necesitatea înfiinţării cadrului care să presupună democratizarea României, lucru care, în mod automat, a reclamat mai mult decât existase până atunci ca idee de “partid politic“.

Însă, partidele politice create acum 26 de ani nu şi-au găsit niciodată viabilitatea şi locul într-o Românie străină complet de orice noţiune de democraţie, pluripartitism, liberalism sau orice alt concept care defineşte şi susţine viaţa şi alcătuirea oricărui stat modern, democratizat.

Partidele postdecembriste româneşti nu au fost de sine stătătoare niciodată şi nici nu au reuşit, măcar prin imitaţie sau printr-o pseudo-repetiţie istorică a ceea ce a însemnat România perioadei interbelice, să întrunească şi să acopere idei şi standarde liberale, conservatoare, creştin-democrate sau măcar social-democrate.  Putem spune că PSD-ul este singurul partid sau conglomerat politic care reprezintă o chintesenţă a două decenii de neocomunism şi o formă continuată a ceea ce a fost FSN-ul în momentul înfiinţării lui, singura creaţie politică a României actuale care a rămas nealterată şi ca principii, şi ca magnitutine, şi ca bazin electoral, şi ca ţintă.

Restul nu a existat şi nu există. Nu putem vorbi despre liberali, conservatori, ţărănişti, creştin-democraţi. Nu putem vorbi şi nu vom putea discuta niciodată la modul adevărat despre aceste ideologii şi doctrine, deşi s-a încercat.

Iar discuţia nu poate fi făcută în temeiul realităţii,  atât timp cât nu există o bază umană, socială şi mai ales politică de la care să se poată începe. Pentru că, nu-i aşa, ca să poţi fi liberal sau conservator trebuie mai întâi să ştii prin experienţă proprie, cea care creează cadrele sociale, profesionale, culturale, morale şi de orice alt gen ale oricărui individ, cărei facturi şi orientări politice te potriveşti cel mai bine şi care dintre toate aceste oferte ale unei pieţe politice îţi poate reprezenta mai bine interesele ca individ al statului în care trăieşti. Aşadar, câţi dintre cei care au întemeiat partidele postdecembriste şi au iniţiat clasa politică de atunci şi de acum au fost, înainte de ‘89, liberali autentici, conservatori autentici, ţărănişti sau social-democraţi?!  

Dar acesta este cu totul alt subiect pe care-l voi analiza şi discuta în cursul acestui an, tocmai datorită importanţei lui vitale.

Un singur lucru voi menţiona în legătură cu acest aspect. Ca să poţi avea pluripartitism, aşa cum cere orice democraţie şi aşa cum ar trebui să fie şi la noi după 26 de ani, trebuie să ai ideologii. Nu doar formale. Şi să ai o populaţie educată politic care să adere voluntar, liber şi convins la aceste ideologii.

Ceea ce în România nu există. Pentru asta, îţi trebuie cultură politică, pe care nu o faci în 26 de ani unui popor care a trăit mai bine de o jumătate de secol în comunism. Aşa cum nu poţi să scoţi de sub pielea actualilor lideri politici, aceiaşi de două decenii şi mai bine,  fenomenul în care au trăit şi s-au format. Practic, ceea ce i-a creat.

Ar fi ca şi cum ai vrea să transformi un animal carnivor
într-unul vegetarian.

Şi, iată, am ajuns la rădăcina tuturor problemelor şi anomaliilor pe care le trăim de o grămadă de vreme cu toţii şi ale căror efecte dezastruoase ne macină viaţa neîncetat – lipsa de activism politico-social.

Românii nu fac politică. Şi, mai ales, românii nu fac şi nu ştiu să facă politică de partid.

Nu cei care ar trebui.

Şi aici nu fac referire la  cei care se afiliază la un partid pentru că le e mai bine acolo din anumite considerente sau pentru că se identifică cu o figură politică sau alta, printr-o simpatie greu de înţeles şi mai greu de acceptat sau de explicat.

Mă refer la românul care o face din convingere. Care se raliază unei doctrine politice, nu neapărat cu un carnet de membru, dar crezând în doctrina partidului respectiv pentru că acea doctrină îl reprezintă şi, aşa cum am mai spus, îi defineşte activitatea şi aspiraţiile socio-profesionale şi intelectuale. Pentru că despre acest român vorbim ca fiind un potenţial pentru conturarea finală a unui partid politic.

Un partid politic se conturează în momentul în care are adepţi voluntari.

Un partid politic devine puternic atunci când nu doar prin construcţia lui exclusivă şi exclusivistă de la interior, de genul citadelă sau turn oligarhic, poate să maseze toată această forţă civică, socială şi s-o canalizeze prin reprezentativitatea ei în Parlamentul ţării.

În momentul de faţă, s-a ajuns la un vid partinic, la o surpare totală a oricărei forme partinice, tocmai pentru că oamenii care trebuie să reprezinte şi reprezintă societatea românească actuală nu se simt reprezentaţi de niciun partid şi, în consecinţă, de nicio figură politică sau etichetă politică de până acum.

Iar acest fenomen se oglindeşte cu mare acurateţe în ceea ce a fost şi a rămas componenţa Parlamentului României din ultimele decenii, dar, în special, a celui care a marcat un vârf de criză în urmă cu 3 ani.

Şi, astfel, mai mult ca oricând, acum ne confruntăm cu un moment de masă critică – CRIZA CANDIDATULUI.

Având acest tablou în faţă, apare o întrebare firească, legitimă: 

Care ar putea fi candidatul reprezentativ nu numai pentru partid, dar mai ales pentru românul care a căpătat o adevărată fobie faţă de orice noţiune de politic şi mai ales de partid şi, în consecinţă, se simte saturat şi dezabuzat în faţa unui Parlament, devenit simbolul şi panoplia în care partidele politice îşi etalează discreţionar şi ostentativ oamenii, adevărate fantoşe sau satrapi?

Iar în acest caz, cum rămâne cu ideea de independenţă în politică?

În condiţiile în care vedem că politicienii noştri au început anul aşa cum l-au şi terminat. 

Pentru că, dacă domnul Dacian Cioloş îşi permite să spună că nu îi trece prin cap să candideze, aş întreba de ce îi trece prin cap să vorbească despre asta? Instantaneu, pierzându-şi credibilitatea şi autonomia faţă de un politic care, de fapt, l-a şi creat, aducându-l în poziţia în care se află, nu doar acum, ca prim-ministru, ci de-a lungul întregului său parcurs în ierarhiile şi funcţiile în care s-a aflat în ultimii ani.

Căci, să îmi fie iertat, eu nu cred în independenţa politică a domnului Cioloş, aşa cum nu cred în existenţa struţo-cămilei. Şi ca să vă mai dau un motiv pentru care eu nu cred în apolitismul unor figuri de pe eşichierul înaltei politici naţionale, să luăm exemplul antemergătorului domnului Cioloş, din perspectiva modelului, nu a funcţiei ocupate.

Preşedintele Iohannis. Cel care a fost titrat ca apolitic, primar, nu politician, înainte de a se înscrie la foc rapid în două partide care au fuzionat. Unul care nu a existat niciodată şi unul care îşi pierduse orice credibilitate şi gir electoral.

Partida Bruxelles pe care o are în spate domnul Dacian Cioloş, tot apolitică evident, are, la rândul ei, nişte aţe extrem de interesante legate la manetele de care trage politicul. Cine şi ce sunt aceste aţe? Oameni de afaceri, fundaţii, soţi, soţii, fraţi, cumnaţi, care au făcut să existe bateria de elită de la Bruxelles.

Pentru că dacă eu sunt milionar şi om de afaceri şi mă implic în campania lui X sau a lui Y, om foarte influent politic, care candidează la o funcţie importantă în stat, aspect şi om de pe urma cărora urmează, bineînţeles, să fructific şi să emit anumite pretenţii, pot să îmi trimit  soţia, fiica, fiul sau iubita la Bruxelles şi să-i promovez ca fiind  specialişti, importanţi de altfel, pentru statul român. Şi nu aş vrea să descalific capacităţile profesionale ale domnilor din aceste poziţii, pentru că ele pot fi meritorii, nu pot contesta acest lucru, însă formula se aplică şi invers, acelaşi lanţ trofic regăsindu-se şi la dânşii.

Aşadar, cine candidează la alegerile locale? Evident, tot oamenii partidelor. Cine sunt oamenii partidelor? Păi, cine vor partidele să fie ei. Adică cine vor domnul Dragnea, domnul Băsescu şi restul. Cu o condiţie. Să se înţeleagă şi să fie agreaţi de primii doi.

Cine vor fi parlamentarii care vor decurge din aleşii locali? Pe cale de consecinţă...

Şi unde mai încap independenţii, dacă pot încăpea sau pot exista? Că poate or mai fi şi români care cu adevărat se pot duce să candideze după putinţă, ştiinţă şi, îndeosebi, după merit. Însă, unde ar mai fi în acest tablou locul lor, dacă nu sunt agreaţi tot de cei de mai sus? Caz în care se spulberă independenţa.

Şi, aşa, am ajuns de unde am plecat. Cercul se închide. Aştept opiniile voastre, că pe ale lor nu le aştept. Le ştiu şi le ştiţi.   

Comentarii

  • laur22

    12 ianuarie 2016 10:35

    "romanii nu fac politica de partid" ai tu nu ma-nebuni dincolo de "independenta" EBA si de Mircea Diaconu propulsat de A3 ce altzi candidatzi indepndentzi s-au ridicat din spuma marii in competitzia cu partidele ?aud ?romanii voteaza ori partide ori primari la smecherie.partea prosta pentru voi e ca printre respectivii "primari" respectivii "baroni locali" respectivii "uninominali" nu prea suntetzi voi.basescu a facut muci partidle si Iohanis l-a continua dizolvand de facto si PDL-ul lui Blaga si PNL-ul lui Alina.iar prin santrajul cu justitzia si-a subordonat atat aripa Dragnea cat si aripa Ponta din PSD.cat despre PUNR .... care PUNR ?si cu asta basta ca sa nu imi zici ca UDMRul a incetat vre-un moment sa faca politica sectar sepoaratzionista concomitent cu co-participoarea la marele jaf natzional voi nu suntzi nici la paride si nici la uninominali Voi ca de obicei existatzi doar pe feismuc si prin laboratoarele d epropaganda si santaj ale serviciilor secrete siiiiii cam atat voi existazi ca o isterie a unei manipulari de presa care nu trece proba timpului deoarece nu e orinetata sa cladesca ci doar sa darame voi doar basitzi cu spor si apoi va miratzi ca masheala pute .pute a voi

    raspunde comentariului
  • Alear

    11 ianuarie 2016 19:18

    Te invitam sa incepi acum un curs gratuit care te invata simplu si repede cum poti face bani pe internet. Cursul il primesti pe adresa ta de email, este gratuit, cu explicatii clare si te invata pas cu pas cum poti face bani pe internet. Pentru a primi cursul, trimite un mesaj la adresa de email aurelia.brebeanugmail.com

    raspunde comentariului
  • Joaquin Murieta

    11 ianuarie 2016 18:05

    Pai faceti-va voi ziaristii astia anti-Romani vanduti occidentului un partid politic si scrieti in programul electoral distrugerea Romaniei si exterminarea poporului Roman cum va impune CIA care va plateste ca pe statul islamic.

    raspunde comentariului
    • Paul

      11 ianuarie 2016 19:20

      Ia-n dinti, Joaquine, comme d`habitude ! Tradator de tara nenorocit ! Vierme intelectual ! Da-ti numele si adresa, sa stie si americanii cine-i terfeleste de zor ! Comunist abject !

      raspunde comentariului
      • Joaquin Murieta

        12 ianuarie 2016 1:16

        Patria este norodul nu tagma jefuitorilor ! Ford, Renault, Mital, OMV, Microsoft, Fujitsu, Siemens si multi altii care au adus Romania in starea de plans de astazi si continua sa fure pana cand vor ajunge si Romanii sa moara de foame cum Syrienii mor deja.

        raspunde comentariului
  • simiramidul

    11 ianuarie 2016 16:21

    Niciun partid nu dorea cu adevarat guvernarea. Toate doresc sa faulteze acest guvern si figurile lui proaspete, ca asta e marele lor atu. La romani popularitate inseamna speranta. Vezi sondajele care indica Biserica, Armata, Pompierii pe primele locuri. De asta Ciolos e faultat pe la spate, dupa ce a fost sustinut la urcare aproape unanim. E ca si cum pentru Ciolos campania electorala ar fi inceput. Declarativ, guvernul vrea sa faca niste proiecte, au nevoie de liniste si sustinere, nu de faulturi pe la spate, opozitie in parlament tocmai de la dovedit nedemnii si incapabilii sustinatori. Care-i asmut sindicatele subteran si-i comenteaza si-i supraliciteaza cadourile catre populatie. De aia Ciolos a declarat explicit, a aruncat prosopul din start, ca sa poata sa guverneze ceva.

    raspunde comentariului
  • Ion Antonescu

    11 ianuarie 2016 13:23

    Un articol foarte bun, onest si bine intentionat scris, care ar merita sa fie promovat in categoria articolelor aflate in stanga paginii si care raman o perioada mai lunga in maxima vizibilitate si atentie a cititorilor. Ma bucura mult demersul ideatic al autoarei pentru ca el vine, in fond, in continuarea nobilelor intentii ale jurnalistilor de la Romania Libera din perioada dec 1989 - alegeri 1996 - perioada de adevarat eroism in care jurnalistii dvs si-au riscat inclusiv situatia personala si chiar integritatea fizica in numele unor sfinte idealuri si nu pentru `un pumn de arginti` cum s-a intamplat cu alti jurnalisti si atunci si ulterior - precum si nobilele eforturi ale unor intelectuali de marca precum Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, alti cativa fosti redactori ai Europei Libere, curajosii jurnalisti de la GDS, de la 22, conceptualii intelectuali de la revista Secolul XX si multi alti reprezentanti ai societatii civile, majoritatea din Bucuresti, si pe care ii rog sa ma ierte ca nu-i pomenesc aici. ..... Voi mai reveni cand am mai mult timp cu precizari mai lungi, ceea ce doresc acum sa spun este ca de cele mai multe ori in Europa civilizata revolutiile de catifea, adica, in fond, innoirile din interior si in general schimbarile pasnice, s-au petrecut la indemnul ideatic al unor avangardisti - asa cum astazi si dna Marina Ene poate sa devina, daca colegii ei sesizeaza importanta temei abordate si ii promoveaza articolul, ii reiau tema si o transforma intr-o dezbatere extrem de importanta pe care sa o bage in seama - fiind mereu pe prima pagina si sus - si redactori media tv cum sunt Rares Bogdan si intregul post tv, Radu Moraru, Radu Banciu, Robert Turcescu si alti moderatori, analisti si formatori de opinie, indiferent ca multi dintre acestia nu se prea inteleg unul cu altul si se `impung` reciproc de parca ar vrea sa confirme vechiul blestem romanesc al dezbinarii pana si a celor ce in fond vorbesc `aceeasi limba` deci au in fond, dupa opinia mea, aceleasi bune intentii si aceleasi cai de rezolvare in vedere. Bun, dar acum se vor intreba cititorii si pe buna dreptate se intreaba si autoarea importantului articol de mai sus, avand in vedere ca totusi jurnalistii din Romania - initial doar cei de la Romania lIbera si alte cateva publicatii intelectuale amintite de mine mai sus , ulterior mai multe - si de multe ori si media tv, mai ales in ultimii ani, au semnalat in dese interventii toate deviatiile majore de la lege - abuzurile si furturile si devalizarile fulminante ale politicienilor si ale multora din administratia centrala si locala - incalcarea democratiei, deteriorarea continua a economiei nationale, lipsa de locuri de munca, somajul -am citit undeva ca , de ex, Germania are peste 41 milioane de salariati !!! - , saracia grozava in care traiesc milioane de romani, exodul urias al altor romani in strainatate, prapastia in care se afla sist. de pensii, balanta comerciala negativa a tarii, dependenta sa de produse de import s.a. - cu toate astea societatea civila a reactionat treptat tot mai slab iar populatia si mai slab ?! AICI E CUIUL PROBLEMEI , DRAGI CITITORI, si tocmai de asta e bun articolul de mai sus, ca pune degetul pe rana ! Pentru ca un popoor care doarme `pe el` -scuzati, dar asta e ! - dpdv ideatic, ma refer, trage ponoase enorme. Si nu e vorba de indemnuri la violentza in ce scriu, pentru ca toti intelectualii tarii am remarcat de-a lungul timpului aceasta drama - iar expresia cea mai potrivita pentru aceasta situatie a oferit-o marele filosof si profet al neamului Gabriel Liiceanu, care remarca faptul ca in tarile cu democratie PARTICIPATIVA consolidata, legea functioneaza, institutiile la fel, are loc un gen de intercontrol reciproc intre institutii ale statului, cei aflati in functii publice traiesc onest din salariu si nu numai ca nu fura dar trudesc pentru ridicarea economiei tarii respective si pentru respectarea drepturilor omului de rand si au o responsabilitate pentru ce fac in activitatea lor. Bun, se vor intreba cititorii , dar asta vazand si noi si stiind, totusi si totusi de ce la noi e ALTFEL ? De ce e Romania altfel, cum se intreaba retoric simpaticul istoric Lucian Boia ?! Repet, raspunsul e mult mai lung si acum nu am timp, voi mai reveni, dar pe scurt vorbind, raspunsul are doua componente, repet, remarcate cel mai bine la noi in tara de Gabriel Liiceanu , si anume 1. oligarhia politico-administrativa din Romania, initial de sorginte securisto-`comunista`, s-a manifestat cu o salbaticie rara imediat dupa dec 1989, reusind sa `puna cu botul pe labe` societatea civila prin asmutirea stalinista a unei bune parti din populatia manipulata, dezinformata, mintita, vituperata, impotriva in special a mediei scrise de atunci, a intelectualilor de marca, a studentilor, a ideilor democratiei vestice, a catolicismului, a ideilor crestine in general si deci si impotriva ortodoxiei adevarate, a afirmarii pluripartidismului adevarat, a respectarii proprietatii private in interesul tuturor si nu al unei clae de nomenclaturisti, impotriva actului de participare la conducerea statului a societatii civile. Au fost acte de o agresivitate fara precedent, inclusiv declansarea unui inceput de razboi civil in care minerii si popualtia civila, repet, mintita si manipulata, a fost dirijata diabolic, contra intelectualitatii, tinerilor, studentilor, ziaristilor, partidelor istorice de centru -dreapta - care pe acea vreme inca aveau in frunte multi batrani onesti si intelepti ce suferisera in puscariile comuniste si faceau politica dezinteresat, dau ex pe Nicu Enescu, Sorin Botez, Radu Campeanu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea si altii ca ei - acte diabolice care s-au sfarsit cu devastari de sedii de partide, linsaje fizice in plin centrul Bucurestiului, morti si raniti din randul intelectualitatii si tineretului si a acelei parti a populatiei care a inteles sa apere idealurile democratiei, ale tinerilor , ale acestei brave intelectualitati si ulterior ale Pietei Universitatii. Urmarea a fost dezastruoasa, pentru ca, asa cum remarca Liiceanu, intr-o societate cu `venele taiate` , cu o societate civila batuta la modul fizic si chiar amenintata cu exterminarea fizica - nu glumesc deloc, aduceti-va aminte de acele vremuri ! - cu un popor manipulat si care, chiar daca si-a mai revenit el din manipularea initiala, intimidat tot a ramas dupa `lectia` de nesters a mineriadelor, deci pe acest fundal pregatit, dragalitza-doamne, EI CEI MAI EGALI DECAT NOI, ei, mirunsii neamului au facut ulterior ce au vrut. Caritas-uri, FNI-uri ,devalizarea intregii industrii nationale, devalizarea banului public, iar cand li s-a mai atras atentia timid , de ex, in parlament, ei tropoteau sadic din picioare fiind mereu majoritari. Ulterior, problema s-a complicat si mai tare, pentru ca acesti oligarhi politico-administrativi au reusit sa penetreze si celelalte partide de centru si de dreapta care au reusit contraperformanta sa devina asa zise partide de centru si de dreapta. Odata cu moartea batranilor din partidele istorice, cei ramasi, au cam lasat la o parte principiile si, in numele `luptei politice` -cum ca musai sa fure si ei ca sa fie la fel de puternic politic precu mcei de la `stanga` - au inceput sa se dedulceasca la banul public, cea ce i-a compromis in ochii populatiei, scazand astfel si mai tare increderea celor onesti in posibilitatea revenirii la normalitate, a utilitatii `civismului` - clamat pe buna dreptate de autoarea acestor randuri - si in general chiar in posibilitatea sa poti trai aici in Romania unde muncesti si n-ai nimic sau chiar nici nu ai unde munci ! Aceasta vascoasa, scabroasa, cabotina si mortala ingemanare a oligarhiei politico-administrative de `stanga` si `de dreapta` - vezi referatele DNA care remarca predarea in background-ul predarii oficiale a afacerilor oneroase in cazul achizitiei oneroase a licentei informatice care a provocat o paguba bugetulu ide stat de peste 700 milioane de euro, de la o guvernare la alta, indiferent de `orinetare politica, mai draga ! - deci aceasta mafiotica colaborare a tuturor ` partidelor` si a multor din ministrii si primarii si in general administratorii `emanati` de acestea a reusit ultrascabroasa performanta de a `privatiza` comunismul sa zic asa, deci de a pastra statul comunist sub o alta forma !!! Iar statul actual - pe care eu l-as numi RSR ! - incearca , mereu si mereu ,cand e criticat, sa se identifice, cabotin cu tara iar politicienii, cu populatia onesta ! Este o culme nemaiintalnita in toata viata mea, eu nu am intalnit asa niste lepre perverse, niciodata ! Pentru ca tara se numeste Romania si ea este in principal A NOASTRA si nu a lor. Iar cei ce conduc in special politica - ca in administratie, uite ca ne-am mai revenit cat de cat de cand cu noul guvern independent de politic si de cand cu noul si simpaticul Presedinte al Republicii - deci cei ce conduc in politica au edificat un stat care a devenit de fapt un dusman al cetateanului, fiind reprezentantul celor ce fura in Parlament si nu numai. Au fost si exemple i nacesti 26 de ani in care statul a fost participant la jaf - vezi Caritas, FNi, Bancorex, BankCoop, trafic de combustibil peste Dunare in perioada de embargou ONU, Eterna si fascinanta Romanie, participarea unor structuri ale statului la jaful economiei nationale, lipsa de activitate si de atitudine si de masuri concrete a BNR si a Directiei sale de Supraveghere in problema jefuirii bancilor de stat si particulare, lipsa de atitudine si masuri a ASF si a BNR in ce priveste o gramada de activitati oneroase ce au afectat grozav banul public si populatia -lista e lunga, nu insist. Iar daca oricine din societatea civila sau ziarist indraznea sa critice si sa ia la rost factori de decizie implicati pana in gat in aceste imense jafuri, se trezea cu replici gen `ataci statul roman, deci ataci Romania` facandu-se ca uita ca statul roman e una iar tara e alta. Caci statul au fost mereu ei, iar tara amarata am fost mereu noi. In timp, tactica perversa a celor ce u jefuit a evoluat ! Vazand ca n umai tine cu enunturile astea staliniste ale lor de `confundare` cu Romania, ulterior si amu` chiar, ei se confunda `cu poporu` mai draga ! Ah, ce mai discursuri sforaitoare le mai trag - vezi Ecaterina Andronescu, Corina Cretu si Alina Gorghiu ! Caci, daca au sesizat ei ca nu mai tzine cu tzara , ce s-au gandit ei ?! Ia sa impartim noi poporu asta in doua, `de stanga` si `de dreapta` zicand noi ca DOAR NOI, aia sau aia, dupa caz, suntem `cu poporu, pentru popor` ! Si, trebuie sa recunoastem ca le-a reusit ! Populatia este atat de divizata in conceptii incat au ajuns sa se certe sotz cu sotzie, unul fiind `de stanga` si altul `de dreapta` cu privire la care dintre partide ...a furat mai putin si merita deci votat !!!! Luciferica `performanta` , mai draga ! Sa folosesti pluripartidismul pentru a diviza populatia iar tu ca politician sa furi in background transpartinic ! ....In acest climat scabros si generator de disperare si saracie, a aparut o nedorita lehamite a populatiei care induce o data in plus si lipsa dorintei de revenire in activitate a societatii civile, care, pe buna dreptate isi spune `mai, aia de sus ne persecuta daca deschidem gura iar poporul in numele caruia am vorbi, ori emigreaza in alte tari ori tace si nu ne sustin si apara chiar in fatza posibilelor persecutii`. Asta se intampla, dragi cititori, draga autoare a articolului de mai sus si dragi redactori ai ziarului Romania Libera- carora va urez din toata inima multa sanatate si rabdare pe acest taram al vesnicelor suferinte, acum, in prag de Nou An - deci asta se intampla atunci cand un popor nu isi recunoaste la timp profetzii si cuvintele lor extraordinar de sincere, mantuitoare si drumul aratat de acesti profetzi. Care au fost ei ? Corneliu Coposu, Regele Mihai, seniorii batrani ai partidelor istorice, intelectualii de marca ai tarii in frunte cu Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Ana Blandiana, procurorul Panait, jurnalistii Petre Mihai Bacanu si Octavian Paler, fosti redactori ai Europei Libere precum marele Alain Paruit si altii pe care ii rog sa ma ierte ca nu-i pomenesc acum. Doamne, indura-te de noi, ca vremurile grele de abia de acum incep, iar copiii nostri s-ar putea sa ne invidieze ca noi am trecut deja pe lumea cealalta.

    raspunde comentariului
  • "Când s-a produs această destructurare a structurilor politice esențiale în orice democrație?"

    10 ianuarie 2016 23:50

    Nicicând ! ...asta a fost DINTOTDEAUNA situația în așa-zisul stat nevolnik al Rromînikăi bbalkanice zise moderne, de la 1865 începând ! ...că a înglobat apoi și Transilvania în "Rromînika Marre", asta a dus la extinderea prin abuz, prin acțiunea statului miticesc, a obiceiurilor balkano-fanariote și la nord de Carpați. Adoptarea Prostituției de la 1923 a fost consfințirea procedurii. Și inaugurarea cătrindalei ortodokse a Încornorării, la Alba-Iulia în 1922, de către jegul Brătianu, și legea de desființare a Bisericii Ardelene Unite cu Roma la 1948, promulgată de miticii ortodokși sub pulpana tătukăi lor Stalin, au fost loviturile de grație date unui MODEL TOTAL DIFERIT, CENTRAL-EUROPEAN, ce-i scotea - și-i mai scoate și acum... - din minți pe miticii fanarioți. Așa că, ALELUIA ! Rromînika e UN STAT ÎN DISOLUȚIE. Foarte bună remarca cu "rromînizarea" Europei politice ! Tot corupția generalizată e la mijloc, și e promovată - subtil - de masoneria omniprezentă de când Catolicismul nu i se mai poate opune eficient.

    raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook