Întotdeauna ne punem întrebarea cum este mai bine să ne educăm copiii. Pe de o parte, ne dorim să nu le lipsească nimic, dorim să nu treacă prin vicisitudinile vieții, să îi apărăm, și tot ce ne-a lipsit nouă să aibă ei din plin. De aceea uneori cădem în totale exagerări. Sindromul de cocoloșire sau de supraprotecție a copilului devine dăunător. Există chiar acest sindrom de supraprotejare a băiețeilor care nu își desprind cordonul ombilical de mamă toată viața, element inacceptabil în societatea modernă.
Societatea actuală capătă conotații complet noi față de cea dinainte de pseudorevoluția din 1989, când am făcut pasul spre lumea liberă și economia de piață.
Actualmente, fiecare trebuie să lupte să aibă un job, să și-l mențină, să progreseze și, dacă se poate, să muncească 25 de ore din 24.
În aceste condiții, în societatea actuală, cei cu superprotejare se epuizează foarte repede, nu reușesc să facă față tuturor cerințelor și intră pe panta relaxărilor extreme și a biciuirii sistemului nervos, adică energizante, cafea, alcool, țigări, nopți pierdute etc.
În această formare a tineretului, am avut surpriza să întâlnesc două fațete la două personaje pe care le-am putut evalua neurochirurgical.
Pe de o parte, un personaj extrem de bine echilibrat, cu o gândire concentrată, cu siguranță fizică și psihică, și care repeta încontinuu sintagme „așa m-a învățat tata“, „așa m-a învățat bunicul“ (Domnul I).
Domnul I s-a născut în Deltă, într-o zonă de lipsuri materiale intelectuale. După datele domniei sale, la 5 dimineața ducea animalele la adăpat și păscut, iar la 7 ajungea la școală, întotdeauna cu lotca. Priponea barca în apropiere și fugea până la școală, unde stătea toată ziua, fiind atent la fiecare cuvânt, încercând să memoreze totul, întrucât acasă nu avea timp întotdeauna de lecții.
La întoarcerea la domiciliu își ajuta părinții în activitățile gospodărești, întrucât era o problemă de supraviețuire.
A învățat foarte bine și a reușit al doilea la Universitatea București – ASE – doar cu meditații cu două luni înaintea examenelor.
Menționez că a plecat singur de acasă, doar cu banii de buzunar, și a fost ajutat pentru intrarea la facultate de o familie din București, familie care i-a ghidat pașii și l-a monitorizat în continuare.
Cu o tenacitate și o seriozitate deosebite, a terminat facultatea și ulterior a fost admis în Ministerul de Interne.
În acest minister, prin tenacitate, seriozitate și pregătire de excepție, a ajuns până la gradul de general.
Nu are nici un fel de pată, reclamație și disfuncționalități în serviciu. Din discuțiile purtate, am înțeles că a rămas același om calm și ascultător, repetând încontinuu „așa m-a învățat tata“, „așa m-a învățat bunicul“.
Este o plăcere să ascultăm un adevărat și corect produs al Deltei românești și să luăm exemplu de ținută, corectitudine, calm, eficiență și performanță.
Amprenta celor 7 ani de acasă, a școlii primare din regiune și a liceului făcut la Tulcea au dus la crearea unui asemenea personaj care reprezintă o mândrie a Armatei Române.
Contrar celor de mai sus, am avut totuși surpriza, și nu sunt singurul, să cunosc și să examinez un copil de bani gata (beizadea – Domnul B), care a avut un comportament dizgrațios atât față de părinți, cât și față de corpul medical, sfidân-du-i pe cei din jur, întrucât tăticul și mămica îl pupau peste tot și chiar… în fund.
Tot ce făcea acest copilaș răzgâiat era superb, iar mămica și tăticul se uitau la dânsul ca la o superfloare, ca la un astru ceresc, necontrazicându-l și făcându-i toate gusturile.
Domnul B a luat bacalaureatul (cu notă de trecere) și, drept răsplată, a primit cadou o mașinuță Porsche nu de jucărie, ci în mărime naturală.
L-am cunoscut foarte bine pe Domnul B, care avea toate deschiderile posibile spre universitățile din Vest, dar care în principal era preocupat de politică, Parlament și mai ales business la limita legii.
De asemenea, l-am recunoscut pe Domnul B pe serpentinele din Predeal în acel minunat bolid: depășea toate mașinile, pe linie continuă, dar a fost oprit de către echipajele de Poliție Rutieră – probabil că a urmat un șir interminabil de telefoane din partea părinților care doreau să își salveze odorul din ghearele organelor rutiere neînțelegătoare.
V-am prezentat cele două aspecte în oglindă, pentru ca dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, să puteți decide cu mintea întreagă care este cea mai bună educație a copiilor voștri și cum trebuie ghidați primii pași și în continuare primele elemente pentru o dezvoltare intelectuală corespunzătoare. În aceste două exemple se află educația copiilor dumneavoastră.
Prof. Dr. Msc. A.V. Ciurea, Spitalul Sanador, București, prof.avciurea@gmail.com
