La Simpozionul Federației Mondiale a Societăților de Neurochirurgie (WFNS) din luna aprilie 2016, de la Teheran, am avut prilejul să mă reîntâlnesc cu unul dintre cei mai importanți neurochirurgi ai epocii noastre: profesorul Madjid Samii. Întâlnirea cu domnia-sa mi-a creat un prilej de reflecție și neplăcută amintire asupra unui subiect important pentru neurochirurgia românească: Centrul de Excelență în Neurochirurgie din București. Un proiect dus până la capăt, iar apoi ratat cu brio.
Mai întâi însă am să scriu câteva lucruri despre acest ilustru neurochirurg al Germaniei: dr. Madjid Samii. Profesorul Samii este creatorul International Neuroscience Institute (INI) din Hanovra. De origine iraniană, acceptat cu destule rezerve la începutul vieții profesionale în Germania, dr. Samii este un exemplu pentru lumea neurochirurgilor nu numai din perspectivă profesională, ci și din aceea de constructor de instituție medicală de excelență. Din poziția de profesor universitar și de șef al unui departament de neurochirurgie în cadrul unui spital de urgență, i-a prezentat cancelarului de atunci, Gerhard Schroeder, ideea unui centru de neuroștiințe în Germania. Ideea a fost bine primită și a fost dusă la bun sfârșit
prin-tr-un parteneriat public-privat. Primăria din Hanovra a pus la dispoziție terenul, iar fundația administrată de prof. Samii a adunat fonduri și a gestionat proiectul. INI Center a fost inaugurat cu ocazia Expo Hanovra, în anul 2000.
Proiectul este spectaculos. Institutul are exact forma unui creier. În mijloc este un pilon central unde găsim accesul, lifturile. Sălile de operații, laboratoarele, biblioteca, saloanele – toate se desfac în interiorul acestui creier. Cele șase săli de operații au o dotare extraordinară. Îmi aduc aminte că la deschiderea de la Hanovra s-a cântat și „Cio-cârlia“… Am fost extrem de mândru.
În anii 1999 și 2000, și în România se dorea modernizarea. Sigur, clădirile nu aveai cum să le schimbi de la o zi la alta, dar dotarea din interior se putea schimba. Atunci s-au făcut mari achiziții de aparatură. Toți responsabilii – cum eram și eu, pe neurochirurgie – au avut resurse și sprijin să lucrăm în aceste proiecte la nivel de țară. În acest context, în timpul unei delegații medicale în SUA la care am luat și eu parte, am stat de vorbă cu mai mulți colegi și responsabili din minister, desigur cu domnul minis-tru Haidu Gabor. Am vorbit despre mai multe proiecte – institute, centre de excelență etc. Era în anul 2000, fusese cutremurul din Turcia, lumea căuta noi și noi posibilități de dezvoltare. Într-o seară, am vorbit despre faptul că pentru cardiologie avem mai multe centre naționale – București, Cluj, Iași, Târgu-Mureș și așa mai departe –, dar pe neurochirurgie nu avem niciunul. Și așa a apărut ideea Centrului de Excelență în Neurochirurgie de la Spitalul „Bagdasar-Arseni“ din Capitală. Nu puteam să îl facem în spital, dar mai era un teren în spatele spitalului. Primăria de sector ne-a dat terenul imediat.
L-am construit. Am adus cea mai modernă aparatură, cea mai bună dotare de săli de operații. Aveam săli de operație și pentru chirurgie cerebrală (cu dotare perfectă), și pentru chirurgie spinală. Disciplinele adiacente (EEG-ul compute-rizat, oftalmologia, ORL-ul), tot în Centrul de Excelență urmau să funcționeze. Aveam bibliotecă, săli de curs și departament de cercetare, ATI, neuroimagerie, angiografie (DSA) etc.
Am adus în centru echipament de vârf – gamma knife surgery (GKS) – care a costat 4,5 milioane de euro. Aparatul era din Suedia și am trimis personalul la instruire. Băteam toate centrele din jur: Belgrad, Sofia, Grecia, Budapesta. Eram cei mai tari din regiune, concuram cu mulți grei din țări dezvoltate.
Eram manager al Spitalului „Bagdasar-Arseni“ și am răspuns de implementarea proiectului din punct de vedere profesional. Am propus să nu se înalțe pe verticală, doar să se întindă pe orizon-tală, costurile fiind astfel mai mici. Centrul are subsol, are parter ca să poată primi urgența la parter, dar separat de Unitatea de Primire Urgențe a spitalului. Aici, la centru, urmau să vină cazurile deosebite ca patologie.
În 2005, Centrul a fost gata și s-a dat în folosință. Dar, cu inconsecvența care ne caracterizează, la un an după inaugurare, Centrul și-a schimbat destinul și a devenit parte a spitalului. Prima operație din această minunăție de centru nici măcar nu a fost una pe creier! Eu am fost demis la televizor din poziția de director! Centrul nostru trebuia să fie un summum de pregătire neurochirurgicală pentru Estul Europei. Nu a fost. Iar în acest timp, o replică a INI Center din Hanovra s-a deschis la Teheran, iar o alta se va deschide la Beijing.
