7.6 C
București
miercuri, 27 martie 2024
AcasăSpecialCum să devii ministru, nu sinistru?

Cum să devii ministru, nu sinistru?

Dacă noul ministru al Sănătăţii nu ştie sistemul, asta nu înseamnă că nu trebuie să înţeleagă de ce grecii au bătut cu vergile la Salamina marea. De un sfert de secol, spitalul devine argument electoral. Un cal de bătaie şi un măr al discordiei în menajeria politică, o torţă de campanie, ce se fâsâie după alegeri. Promisiunile dispar ca mirosul de tămâie.

Spitalul, spaţiul simbolic atât de invocat, reprezintă esenţa sistemului de sănătate. Are trei roluri: spaţiu de cultură profesională şi medicală, pentru formare academică şi cercetare, complex de specializări, loc de validare a nevoilor terapeutice şi de studiu al patologiei bolilor, management sanitar elevat, făcut de domni, nicidecum de degetele leproase ale sistemului de pradă.

Nu despre interdisciplinaritate şi complex de specializări trebuie să aibă cunoştinţe noul Voiculescu, ci despre apneele de sistem care obosesc corpul social şi medical. Corabia e în derivă pentru că la timonă au ajuns şobolanii. Naufragiul poate fi evitat. Lupta pentru schimbare nu e un joc de Zhu Zhu Pets, unde trebuie să ştii cum să loveşti hamsterii, dar să poţi ocroti prietenii lor, pentru a aduna puncte. A fi ministru al Sănătăţii înseamnă a fi un bun strateg, nu un obstetrician al obsesiilor moarte, nici un clinician de AKH, un fel de Mecca a islamizării forţate. Când ştii de ce au năvălit şobolanii devii ministru, nu sinistru.

Spitalul, agentul de campanie de azi, este, probabil, cel mai complicat sistem social, în care defilează nu numai detergenţii botezaţi ai Hexipharma, ci şi asistentele Sexy charma, plătite cât un bodyguard. Sigur, toţi gravitează în jurul pacientului. Substantivul nume comun de campanie are nevoie de un management inteligent, profesionist şi vizionar.

Ce găseşte noul ministru? Un directorat, tip caracatiţă: cumetrii, grupuri de interese, tovărăşii cu bască şi multe fireturi ascunse, dotări neadecvate, scumpe, economii la salată şi mâini largi la fisticuri şi perle. Personal redus, aparatură mult prea scumpă, achiziţionată de dragul laudei de “modernizare” şi pe placul sifonarilor de fonduri, sacagii uniţi cu Roma mafiei, într-un sacrilegiu al templului din grotă.

Fără a declanşa o cruciadă -împotriva demonilor sistemului, comandantul flotei nu are timonier.

Cine să pună la lucru PET/-CT-urile de milioane de -euro, depozitate în spaţii insalubre, unde colcăie şobolanii? Ştie noul cârmaci al corăbiei medicale că aparatura modernă se uzează moral după patru ani? Că în lumea occidentală funcţionează 24 de ore din 24?

Directocraţia sistemului de sănătate invocă mereu “standardul”, pe care îl scoate precum capul de mort la şedinţele de sinteză. Nimic mai fals. Standardul este un border line, nu o limită de căpătuire a caracatiţei şi a puişorului ei în marea de rechini. De la standard se porneşte spre performanţă, căci nu desculţii de la Ighiu ridică în iunie pe Stade de France Cupa Euro 2016. Nu e suficient să ai aparate supercalifragilistice, mai trebuie să pui un preţ şi pe oameni. Acolo, în gâtul personalului medical, hulpavii sistemului au intrat precum caninii lui Dracula. 

Standardele, să-i spuneţi Voiculescului, se impun prin legi, reguli şi norme, dar vindecările sunt exclusiv umane. Nu vă bateţi joc de medici, sufletele spitalelor româneşti, dând bani grei doar pe aparate! Sfinţii ocrotesc, nu pereţii de cărămidă.

Tehnica împinge medicina spre robotizare, ucigând relaţia medic-pacient. Terapia relaţională suferă. Medicii sunt supra-aglomeraţi de cazuri. Nu mai au timp de discuţii cu pacienţii. Aici e factorul agravant, nu că laptop-ul secretarei are IP troglodit sau virus în soft.

Ca un om umblat prin lume, pentru a nu ajunge ca blonda de la Finanţe, noul ministru trebuie să ştie dezideratul “autcome quality”, primordial în sistemele evoluate ale lumii. Prin noţiunea de „autcome quality” se înţelege totalitatea procedurilor, scrise în ghiduri validate world wide, nu pe genunchii asistentelor fărbuite şi glazurate cu pudră BlueRose. Pacientul devine important de la intrare până la ieşire. În folosul lui se vântură arsenalul tehnic şi lucrează medicii, nu în defavoarea cotizaţiilor sale. Schema terapeutică se face de profesionişti asistaţi de calculator, nu de inteligenţa artificială, botezată în Iordanul de şpăgi.

Există în România şi modele de bune practici şi de management eficient. Trebuie doar căutate, validate şi exemplificate de manageri cu mai mare iubire de oameni şi mai mic interes de pungă. Printre lachei există şi sfinţi, numai că trebuie căutaţi.

A fi om e calitate. A fi domn e un lucru mare. A fi ministru e o servitute faţă de omul simplu. Când tehnocraţii vor înţelege obedienţa lor faţă de contribuabili, atunci se poate spune că au ieşit din paradigma sistemului. Vorbe moarte?

Televiziunile sunt pline de reclame electorale, unele la detergenţi, altele la noii zidari. Toţi promit, puţini şi fac când ajung la butoane. Prin 2004 se vorbea în programul electoral al Alianţei D.A. de construcţia a 12 spitale universitare la standarde occidentale. Nu s-a făcut nimic, dar politrucii mai au tupeu să vină cu alte acareturi, în chip de promisiuni.

Nici nu e treaba candidaţilor să rezolve ischemiile de sistem. Ministrul are capacitatea de sinteză, evaluare şi monitorizare. Dar el trebuie să fie înzestrat cu voinţă, chestiune capitală. Nu ştie? Caută şi cercetează.

Valorile medicale ale unei naţiuni sunt porţelanuri fine, dar dreptul la viaţă şi la sănătate e consfinţit prin legea constitu-ţională.

Noul ministru ar fi bine să ştie că e al 26 lea ministru al Sănătăţii. Numele predecesorilor, de la Proca încoace, nu mai sunt ţinute minte. Sper că nu e pus acolo doar brăţara pe mâna murdară, pentru a apărea suavă şi delicată. În Evul Mediu până şi călăii se specializau. A tăia capetele era o artă, nu un vicleşug.

Aş recomanda noului ministru mai multă asprime şi mai puţină complezenţă faţă de mânuţa dantelată a caracatiţei.   

Marius Ghilezan
Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite

SUA „vor continua” să parașuteze ajutor umanitar în Gaza

Statele Unite(SUA) "vor continua" să paraşuteze ajutor umanitar în Fâşia Gaza, a afirmat marţi un purtător de cuvânt al Consiliului de Securitate Naţională al...

Un judecător i-a impus restricții de comunicare lui Donald Trump

Judecătorul din procesul penal al lui Donald Trump la New York i-a impus marţi restricţii de comunicare, în special în ceea ce priveşte martorii,...

În atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene rușii au cheltuit sute de milioane de dolari

În atacurile asupra infrastructurii energetice din Ucraina ruşii au schimbat tactica, explică analiştii militari, potrivit tvrinfo.ro. Trimit asupra unei ţinte sute de rachete şi drone...
Ultima oră
Pe aceeași temă