Cum va detona în USL lovitura încasată de liberalii Ovidiu Silaghi, Eduard Hellvig şi Dan Mihalache de la ANI? Să o luăm cu începutul. Cu patru noi componenţi ai guvernului găsiţi de inspectorii ANI cu probleme grave pentru statutul de demnitar, Cabinetul Ponta se vede pus într-o situaţie mai mult decât delicată.
Faptul că trei minştri şi un director adjunct al Secretariatului General al Guvernului, cu rang de secretar de stat însă, fac obiectul unor acuzaţii care merg de la incompatibilitate şi imposibilitatea justificării averii până la abuz în serviciu poate reprezenta în sine o situaţie fără ieşire, dar la orizont se întrevăd complicaţii chiar mai mari. Iar natura acestor complicaţii nu este juridică, ci una politică.
Dacă în cele din urmă vor fi dovedite de instituţiile pe care ANI le-a sesizat deja în cazul celor patru – parchete şi oficiul pentru spălarea banilor – gravitatea faptelor de care sunt acuzaţi Liviu Pop (PSD), Ovidiu Silaghi (PNL), Eduard Hellvig (PNL) şi Dan Mihalache (PNL) nu va mai lăsa nici o marjă de manevră împricinaţilor şi apărătorilor lor de circumstanţă.
Până atunci, însă, dosarele îşi vor urma cursul şi, aşa cum au anunţat din primele ore ale zilei de vineri, respectivii vor contesta în instanţă acuzele aduse.
Nimic nou, asta s-a întâmplat de aproape fiecare dată când ANI a pus pe tapet fapte similare de arme ale unor demnitari cu apetit exacerbat în încălcarea Dreptului şi Moralei.
Vestea bună, însă, este că justiţia a început să se pronunţe din ce în ce mai des şi curajos în cazul sesizărilor făcute de ANI şi să confirme astfel anchetele derulate de inspectorii de integritate.
Iar asta, într-un climat cu totul neprielnic instituţiilor la care ajung în lucru asemenea dosare, dacă ţinem cont de presiunile politice uriaşe care se fac pentru muşamalizarea conflictelor de interese, stărilor de incompatibilitate, acumulării primitive de capital, mult peste cuantumul veniturilor declarate la vedere.
Luaţi ca reper cazurile Botiş, Cepoi sau Diaconu – şi le utilizez ca exemple doar pentru că s-au numărat printre cele mai mediatizate – şi veţi înţelege ceea ce, după o primă fază dominată de atitudini de persiflare, au priceput în final chiar şi politicienii care-şi cunosc scheletele din dulap: seriozitatea şi consceinţele anchetelor şi sesizărilor ANI devin tot mai periculoase pentru demnitarii şi funcţionarii publici care se dedau la grozăvii financiare şi tot mai sănătoase pentru o societate în care legile sunt relativizate de oameni poziţionaţi la cel mai înalt nivel. Închidem paranteza.
De ce este, deci, de aşteptat ca, de aici încolo, lucrurile să se complice din punct de vedere politic? Ei bine, pentru că, până şi folosind abacul, rezultă că din cei patru membri ai Guvernului Ponta trei sunt liberali – Silaghi, Hellvig şi Mihalache.
Apoi, într-un procent de 100% din cei trei este vorba de oameni apropiaţi sau extreme de apropiaţi de liderul PNL, Crin Antonescu.
Sătmăreanul ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi, are strânse relaţii cu grupul liberalilor ieşeni, condus de Relu Fenechiu şi Vlasov de la Camera de Comerţ (extrem de vizibil acum câţiva ani când s-a pus problema trecerii Registrului Comerţului de la Ministerul Justiţiei la Camera de Comerţ), iar hărnicia cu care, în vară, răzeşii din PNL au pus în operă filosofia lui Crin Antonescu în materie de raporturi cu preşedintele Traian Băsescu a devenit deja una de notorietate.
Pe de altă parte, Silaghi a fost soluţia PNL pentru Transporturi în perioada embrionară a guvernării Ponta, când PNL, PSD şi PC se duelau să-şi impună omul la acest minister cu o însemnătate aparte: gestionează fonduri publice uriaşe (din bugetul naţional şi european), administrează o infrastructură strategică şi întinsă (rutieră, feroviară şi portuară) şi are în subordine companii de stat care pot fi uşor menţinute la statutul de vaci de muls (Tarom, CFR, CNADNR, etc.)
Traseistul şi translucidul Eduard Hellvig, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, şi oportunistul pur-sânge Dan Mihalache, adjunct la Secretariatul General al Guvernului, sunt două personaje a căror ascensiune la vârful PNL s-a produs pe fondul epurărilor pe care Crin Antonescu le făcea, în interiorul partidului, cu scopul unic de a scăpa de orice posibilă concurenţă la şefia PNL şi consceinţa ultimă de a vida de liberalism o formaţiune ce a ajuns rapid să nu mai aibă nimic în comun cu modernul.
Or, pe lângă faptul că investigaţiile ANI pot avea consecinţe seismice pentru Guvernul Ponta, faptul că trei din cei patru demnitari fac parte din instrumentarul chirurgului ideologic Crin Antonescu are mari şanse să pună gaz pe relaţia tot mai incandescentă dintre liderii USL.
Dacă soarta fadului ministru Pop va depinde integral de voinţa PSD şi a premierului, şeful său pe linie instituţională, ei bine, Silaghi, Hellvig şi Mihalache răspund înainte de toate în faţa boss-ului personal pe linie politică, iar acela nu este Victor Ponta, ci Crin Antonescu.
Prin urmare, în eventualitatea creşterii presiunilor pentru revocarea respectivilor din funcţiile pe care le deţin în guvern, pârghiile lui Victor Ponta în cazurile secretarului de stat de la PNL şi a celor doi miniştri liberali slăbesc văzând cu ochii.
Să nu uităm de faptul că, în toată această poveste, Antonescu nu va rămâne singur. Relaţia sa specială cu Dan Voiculescu – cu al cărui partid PNL este înfrăţit într-o oficializată mini-alianţă din sânul USL, şi care i-a oferit ministrului Eduard Hellvig un viitor politic – făcându-l parlamentar în legislatura 2004-2008 – va micşora şi mai mult spaţiile posibile de manevră ale prim-ministrului. Sunt aspecte care nu merită şi nu pot fi ignorate.
Să ne amintim că, în scurtul său mandat, Guvernul Ponta a fost nevoit să renunţe deja la un ministru în exerciţiu tocmai din cauza descoperirilor făcute de ANI şi să ne mai amintim că acelaşi Executiv a fost nevoit să renunţe la desemnarea unui alt ministru tot din motive similare.
Concluzia: există situaţii în care nici măcar liderii USL nu îşi permit aplicarea întocmai a filosofiei pe care uniunea o are în materie de integritate. Filosofie care, la nivelul discursului public, îmbrăţişează o singură linie – sfidarea şi încercările de desfiinţare a acestei incomode instituţii.
Or, având în vedere contextul de la care am pornit, premierul Victor Ponta se va vedea pus în două situaţii, ambele limită: fie va ignora total sesizările ANI, sperând în schimb la o aşa-zisă linişte în interiorul uniunii pe care o co-prezidează.
Fie va fi nevoit, în funcţie de evoluiţia lucrurilor, să ia decizii radicale – demiterea sau intensificarea presiunilor ca respectivii demnitari să demisioneze, chiar cu riscul de a-l învenina şi mai mult pe partenerul său de alianţă, Crin Antonescu şi pe şeful acestei umbre de om politic, Dan Voiculescu.
Dacă, din lipsă de bărbăţie politică, Ponta va alege prima variantă, premierul va fi în cele din urmă nevoit să explice cu ce au fost mai merituoşi trândavii Silaghi, Hellvig şi Mihalache de au fost tocmai ei păstraţi în funcţii, pe când fostul ministru al Sănătăţii, Vasile Cepoi, s-a văzut totuşi nevoit să părăsească postul.
Iar asta, în condiţiile în care, spre deosebire de cei trei liberali de la răsărit, Cepoi juca un rol sensibil: acela de personaj-cheie în reforma sistemului de sănătate, pe care şi-o doresc şi Traian Băsescu, dar şi Victor Ponta.
Dovadă a viziunii comune pe care o împărtăşesc şi premierul, şi preşedintele la capitolul “Sănătate” este faptul că Vasile Cepoi a părăsit poziţia de ministru, dar a fost recuperat, primind la scurt timp una de consilier, lucrează în continuare la regândirea sistemului de sănătate şi, în plus, sunt tot mai multe semne că, în final, reorganizarea acestui sector va semăna aproape leit cu cea avută în vedere de Băsescu la finele lui 2011 şi începutul lui 2012, când USL, aflat în opoziţie, contesta filosofia Cotrocenilor şi impulsiona apariţia protestelor de stradă care au început cu lansarea pe orbită a lui Raed Arafat şi au culminat cu plecarea acasă a Guvernului Boc.
Evident, există şi o a treia cale, iar dacă o va lua pe ea, înseamnă că Victor Ponta a identificat modul în care se poate folosi de noua vulnerabilitate a aripii Antonescu din PNL pentru a stăvili o parte din presiunile care vin în această perioadă din direcţia respectivă şi, eventual, de a negocia o altă aritmetică cu etajul nemulţumiţilor din PNL, căci viitorul nu anunţă deloc împrejurări în care lucrurile să fie tratate simplu, în alb şi negru.
