Da, moare, şi ce-i mai trist e că moare cu zile.
„Dacă-ţi tai mâna, scapi”, mârâi vraciul cu ascuţiţii-n jugulară. Şi avea dreptate, pe jumătate. „Care mână?” Mâna care o spală pe cealaltă.
Pacientul a ajuns la vraci cu o indigestie. Se-îndopase la nuntă pân-au plecat mesenii. A primit reţetă cu lipitori şi ventuze. Când lipitorile n-au mai putut, vracii, dibacii, i-au luat sânge. L-au băut, după datini. Apoi au burduşit bolnavul, să-i ţină de anestezie.
Gata uscate, mâinile au dat în cangrenă. „Las’ că-ţi pun un cârlig, şi-o să înhaţi mai bine”.
Inima e moale ca o găluşcă şi abia de se mai aude, iar mintea nu mai vrea să ajute. Pentru ce? Degeaba se deschid crâşmele acum, că tot ce mănânci se face puroi. Degeaba primeşti sânge, dacă venele-s deschise.
Pe tărâmul vracilor, al vampirilor şi-al ventuzelor, să ai habar că or mai fi şi doctori, şi spitale, e doar o piedică în plus. Pân’să te ridici din pat, vracii se încaieră în ghioage: care să-ţi ia capul.
Citeşte mai mult pe www.riscograma.ro
