Ce se va întâmpla la PNL contează enorm în economia electorală a acestui an, mai ales din perspectiva prezidențialelor.
Unul dintre marile semne de întrebare electorale ale acestui an este ce vor face liberalii. În teorie, PNL se află acum ferm în opoziție. Mai harnic ca niciodată, Crin Antonescu se străduiește să-și mobilizeze activul de partid cu dese declarații contondente la adresa foștilor colegi din USL. Dacă stai însă de vorbă în particular cu unii lideri liberali, imaginea e mai nuanțată. Afli că, de fapt, mulţi din activul PNL din teritoriu așteaptă să vadă ce se va întâmpla pe 25 mai la europarlamentare pentru a decide ce vor face în continuare. Deși în Delegația Permanentă, unde s-a decis denunțarea USL, votul a fost copleșitor (doar 6 împotrivă), în teritoriu decizia nu a stârnit un mare entuziasm.
De pildă, la alegerile de sâmbătă de la Iași, un contracandidat relativ obscur (sprijinit mai mult sau mai puțin discret de PSD) a luat totuși aproape o treime din voturi în confruntarea pentru șefia organizației PNL Iași cu Cristian Adomniței, președintele Consiliului Județean. La mijloc sunt desigur mai multe explicații (frustrări de natură personală, tensiuni mai mult sau mai puțin deschise între noul lider al organizației și cercul celor apropiați fostului șef absolut, Relu Fenechiu), dar sigur un rol important l-au jucat și nemulțumirile legate de ieșirea PNL de la guvernare. După anunțarea rezultatelor, Cristian Adomniței a declarat că liberalii au ales „calea neatârnării față de PSD“. Ceea ce înseamnă că voturile date adversarului său, nu tocmai puține, exprimau în fond opțiunea contrară.
PSD exploatează abil acest gen de nemulțumiri. Oamenii nu fac, de regulă, politică din considerente ideologice sau pentru că ard de dorința de a servi interesul public, ci mai ales pentru a „prinde“ funcții sau a obține alte avantaje prin accesul la resursele guvernării. Or, Victor Ponta și colegii din actuala putere le transmit permanent mesajul că nimic nu e pierdut definitiv. Totul e să scape de „trădătorul“ Antonescu, așa cum l-a etichetat Cătălin Ivan, plângându-se că, iată, din cauza acestuia, PSD este nevoit să-și caute candidat la prezidențiale. Unii lideri liberali își spun la ureche și soluția salvatoare: Tăriceanu plus refacerea USL.
Tentația revenirii la putere în combinație cu o mulțime de frustrări personale acumulate chiar la vârful partidului față de actualul președinte sunt elemente evident destabilizatoare. Însă, pe de altă parte, existau destule situații conflictuale în teritoriu între pesediști și liberali, chiar și atunci când cele două partide guvernau împreună. În ceea ce îl privește pe Tăriceanu, nu e foarte limpede cât de mare ar fi sprijinul intern față de o potențială revenire a acestuia, dacă s-ar reface alianța de guvernare, însă chiar și partizanii acestei idei recunosc că șansele reale ale desemnării sale drept candidat al unui USL reșapat la alegerile prezidențiale nu sunt tocmai promițătoare. Și asta nu pentru că premierul nu ar dori acest lucru. Ar face aproape orice pentru a scăpa de această „candidatură otrăvită“. Însă e puțin probabil ca formula să fie acceptată de Liviu Dragnea și echipa baronilor, care îl doresc plecat și de la guvern, și din fruntea partidului… continuarea în Revista 22.
