Blogosfera da pe-afara de vesti despre moartea care pandeste dolarul. Moneda verde a pierdut aproape 15% fata de euro de la inceputul verii. stirile arata ca bancile centrale au incetinit acumularea de dolari in favoarea altor valute. O alta stire –  senzationala, dar neconfirmata –  spune ca statele din Golf comploteaza impreuna cu Rusia, China, Japonia si Franta – asta da coalitie ciudata – pentru ca pretul petrolului sa nu mai fie exprimat in dolari.
Economistii nu au nici o problema sa explice post factum slabiciunea dolarului. Fiindca familiile americane economisesc mai mult ca sa-si reechilibreze fondurile de pensii, tara trebuie sa exporte mai mult. E nevoie de un dolar mai slab pentru a face marfurile americane mai atragatoare in ochii consumatorilor straini.

Mai mult, nemultumirea fata de instrumentele complicate ale institutiilor financiare americane duce la limitarea fluxurilor de capital strain inspre America. Atunci cand din strainatate se cumpara mai putine active americane, dolarul slabeste si mai mult. Extrapoland trecutul, expertii prezic pentru viitor ca dolarul va avea un declin si mai accentuat. Primul lucru care trebuie spus este ca lumea ar trebui sa fie sceptica fata de predictiile economistilor, in special fata de cele care privesc evolutia pe termen scurt. Modelele noastre sunt, ca s-o spunem franc, inutile pentru predictia miscarilor valutare pe o perioada de cateva saptamani sau luni.
Eu ar trebui sa stiu despre ce vorbesc. Atunci cand criza ipotecilor sub-prime a erupt in prima parte a lunii septembrie 2007, am publicat intr-o revista financiara de marca un articol cu titlul "De ce e un moment bun sa vindem dolari". Ce s-a intamplat apoi a fost ca, bineinteles, dolarul s-a intarit subit, pe masura ce investitorii, disperati dupa lichiditati, se refugiau in titluri ale Trezoreriei SUA. Apoi dolarul a picat intr-adevar, dar iar a crescut brusc, imediat dupa falimentul Bear Stearns si problemele cu AIG.

Pe o perioada mai lunga, modelele noastre se descurca mai bine. Daca ne uitam la orizonturile mai lungi de timp, a insista pe nevoia ca SUA sa exporte mai mult si pe dificultatile economiei de a atrage capital strain este corect. Acesti factori ofera intr-adevar un temei bun pentru a ne astepta la noi semne de slabiciune a dolarului. Problema este alta: slabiciune fata de ce anume? Nu in comparatie cu euro, care este deja scump si reprezinta moneda unei economii cu probleme bancare si structurale mai serioase chiar decat cele din SUA. si nu fata de yen, moneda unei economii care refuza sa creasca.
Asadar, pentru ca dolarul sa se deprecieze mai mult, el va trebui sa performeze mai prost fata de moneda Chinei si fata de cele ale altor piete emergente. Interventia lor din ultimele saptamani arata o reticenta in a permite asa ceva, dar optiunile lor se restrang in mare la a cumpara bani americani sau marfuri americane. Prima optiune este una perdanta.

Pe termen mai lung, OPEC va trece la un pret al petrolului exprimat printr-un cos de valute. OPEC isi vinde petrolul deopotriva catre SUA, Europa, Japonia si economiile emergente. Nu prea are rost sa exprime preturile doar in moneda unui singur client. Iar bancile centrale, atunci cand va veni momentul hotararii asupra monedei de rezerva, vor decide foarte probabil sa se bazeze intr-o masura mai mica pe dolar. In rest insa, dolarul nu pleaca nicaieri. Nu va fi inlocuit de euro sau de yen, avand in vedere ca atat Europa, cat si Japonia au probleme economice serioase. Moneda chineza renminbi e in ascensiune, dar nu va ajunge sus inainte de 2020, moment la care Shanghaiul va ajunge la statutul de centru financiar international de prima marime. Dar chiar si atunci renminbi va imparti probabil scena cu dolarul, fara sa il inlocuiasca de tot.

Singurul lucru care ar precipita decesul dolarului ar fi un management nesabuit de defectuos al economiei americane. Un scenariu popular este cel al inflatiei cronice. Insa asa ceva e improbabil. Odata depasit momentul dobanzii de referinta zero, Rezerva Federala a SUA va avea mare grija sa-si reafirme grija fata de stabilitatea preturilor. Poate ca exista pe undeva tentatia de a reduce prin inflatie creantele detinute de straini, dar realitatea este ca majoritatea datoriei americane se contabilizeaza la americani, iar electoratul se va opune vehement unei astfel de politici.
Un alt scenariu este cel in care deficitele bugetare americane vor iesi de sub control. Predictiile unei incapacitati de plata sunt insa exagerate. Este totusi adevarat ca datoriile mari vor duce la impozite mari. Combinatia dintre o politica fiscala laxa si una monetara stricta implica dobanzi ridicate, investitii modeste si crestere redusa. Strainii – dar si rezidentii – s-ar putea arata nemultumiti de o economie cu asemenea caracteristici.

Mark Twain, marele scriitor si umorist american din secolul 19, raspundea odinioara zvonurilor despre starea proasta a sanatatii sale prin a nota ca "stirile despre moartea mea sunt mult exagerate". La fel de bine ar fi putut scrie despre dolar. Pentru moment, pacientul e stabil daca facem abstractie de simptomele exterioare. Dar vor exista motive de ingrijorare daca nu se va angaja sa adopte un stil de viata mai sanatos.

Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org