A fost initiat un concurs national de idei pentru iesirea din criza, iar la prima strigare au fost puse pe masa peste o suta de propuneri de masuri. Asta a fost totusi partea usoara pentru ca acum ar trebui sa vina cineva sa faca o selectie intre idei fanteziste si idei realiste, intre incercari de promovare a unor interese strict sectoriale si masuri cu impact general si, mai ales, intre masuri ce pot fi finantate cu bani publici si masuri ce raman in responsabilitatea sectorului privat.
Cateva din aceste masuri sunt de-a dreptul fascinante deoarece, la prima vedere, sunt bine intentionate si ofera solutii concrete la probleme stringente ridicate de criza. In fapt insa, o analiza simpla a consecintelor unor astfel de masuri arata ca punerea lor in aplicare ar putea avea efecte de destabilizare si agravare a crizei.

M-as opri ca un prim exemplu la propunerea instituirii unui moratoriu de doi ani privind executarea silita a garantiilor imobiliare ale populatiei pentru creditele bancare destinate cumpararii sau constructiei de locuinte. Intentia generoasa a acestei masuri este aceea de a proteja familiile aflate in dificultate de pericolul de a-si pierde locuinta. Numai ca nimeni nu pare a se fi gandit ca o astfel de protectie va avea consecinte in lant asupra sistemului financiar. Posibilitatea de a inceta sa-ti platesti ratele pentru doi ani fara a suporta nici un fel de consecinte invita practic pe toti cei care au credite ipotecare sa suspende achitarea ratelor: chiar daca ai banii respectivi, este mai avantajos sa-i depui in banca si sa obtii timp de doi ani dobanda pentru ei!

Incetarea rambursarii ratelor le-ar crea apoi mari probleme bancilor, care s-ar vedea lipsite de o parte din resursele de continuare a activitatii lor de creditare. Pentru unele banci chiar, imposibilitatea de a-si recupera la timp imprumuturile ar crea probleme de lichiditate si chiar solvabilitate, nefiind exclusa chiar incetarea activitatii in unele cazuri. Ca reactie de protectie, bancile vor inceta sa mai acorde noi credite ipotecare stiind ca acestea determina probleme insolubile sau, in cazul in care se vor mai acorda unele credite, costul acestora va fi marit in asa fel incat sa includa riscul suplimentar aparut prin instituirea moratoriului.
Consecintele pot fi catastrofale la nivelul activitatii de creditare si al stabilitatii sistemului bancar autohton, astfel ca in locul efectului benefic scontat al acestei masuri s-ar obtine in fapt o agravare a crizei.

Chiar si mult disputata taxa de prima inmatriculare este o arma cu doua taisuri. La prima vedere ea protejeaza vanzarile de autoturisme noi de productie autohtona, dar in acelasi timp contribuie la "inghetarea" unui segment al unei piete si asa profund afectate de criza la nivel mondial. Diferitele segmente ale pietei autoturismelor (masini noi – masini revandute, import – productie autohtona) se adreseaza unor cumparatori diferiti si sunt mai degraba complementare decat concurente. Un potential cumparator al unui autoturism nou isi va amana decizia de achizitie daca nu-si poate vinde mai intai vechea masina, astfel ca inghetarea pietei secundare se poate reflecta negativ si asupra vanzarilor de masini noi. Efectul taxei de prima inmatriculare poate fi astfel contrar obiectivului vizat.
Principiul hipocratic "mai intai sa nu faci (mai mult) rau" este perfect valabil si in materie de politici economice, iar in fata crizei este cu atat mai necesar sa gandesti de doua ori inainte de a taia o data.