7.7 C
București
marți, 26 martie 2024
AcasăSpecialDum Roma deliberat Saguntum perit!

Dum Roma deliberat Saguntum perit!

În anul 2018 î.H., Hannibal, care stăpânea Iberia, a cucerit cetatea Saguntum (azi, Sagunto, un oraș la 30 de kilometri de Valencia). Cetatea, bine fortificată, a căzut după un asediu crâncen, care s-a întins pe mai bine de opt luni de zile. Apărătorii cetății au cerut ajutor Romei, care ar fi avut un interes major să nu o lase să cadă în mâinile cartaginezului. Dar romanii s-au gândit prea mult, au deliberat prea mult, iar cetatea a căzut. Așa începea al doilea război punic…

Expresia “Dum Roma deliberat Saguntum perit!” s-ar traduce, aproximativ, astfel: “În vreme ce Roma deliberează, Saguntum piere!”. Propoziția s-a păstrat însă și se folosește (rar, e drept) atunci când cineva are nevoie grabnică de ajutor, iar cel sau cei care ar putea interveni vorbesc mult, dar nu fac nimic. Cam așa cum se întâmplă în Parlamentul nostru…

În acest articol vreau să mă refer la pădurile României. O bogăție a tuturor, un element vital pentru creșterea sănătoasă a copiilor noștri, un factor de echilibru în climatul nostru temperat. Sursă de inspirație pentru scriitori și poeți, adăpost în calea năvălirilor de tot felul, material de construcție pentru case și biserici și troițe, sursă de lumină și căldură – asta a fost codrul, fratele românului!

Încet, dar sigur, codrul se transformă, cu “ajutorul” iubitorilor de arginți – de la proprie­tari de gatere ilegale până la mari oameni de afaceri, de la consilieri locali la “mari” politicieni –, într-un frate vitreg, care trebuie ucis, care trebuie făcut bucăți, batjocorit și umilit. Da, umilit, pentru că distrugerea pădurii înseamnă umilirea ei. Și mai înseamnă că tot ce vorbim despre dezvoltare durabilă – să folosești resursele de azi pentru tine, să nu consumi resursele copiilor tăi și să îi lași goi când vor crește mari – este doar o discuție de fațadă, praf în ochi. Sau, mai bine zis, rumeguș în ochi…

O dată cu legalizarea domeniului silvic a început scăderea suprafețelor împădurite. Dar, dacă în urmă cu o sută de ani, tăierile erau de acceptat, azi e dezastru!

Să facem o scurtă incursiune în trecut…

Primul Cod Silvic (Codicele silvic) al României a fost promulgat la 1881. Cu cinci ani mai devreme, la 1876, în Bucovina, era instituită Orândueala pentru pădure. Au urmat Codul silvic român de la 1910, apoi cel al comuniștilor, de la 1962. Practic, trei Coduri silvice în peste 100 de ani.

Într-un sfert de veac de democrație, structurile politice post-comuniste ne-au fericit tot cu trei Coduri silvice – în 1996, în 2008 și cel promulgat la 5 iunie anul acesta, de președintele Klaus Iohannis.

Fără să intru în detalii tehnice, principiile declarate ale celor trei coduri adoptate în democrație au ținut și țin seama de evoluția societății românești, de procesele de restituire și reconstituire a proprietăților, precum și de nevoia de a stopa defrișările abuzive. Cu toate acestea, cu toate că atât înainte de aderarea la Uniunea Europeană (prin programul Sapard), cât și după aderare am avut sprijin european pentru a face din fondul forestier un pilon al dezvoltării durabile, conducătorii noștri au gestionat cât se poate de prost acest domeniu. Pe lângă faptul că restituirea pădurilor nu s-a încheiat, pe lângă domnia Regiei Autonome Romsilva (stat în stat) pe un procent masiv majoritar din pădurile țării, nu avem un cadastru forestier și nici un sistem informatic al fondului forestier.

Lacunele manageriale majore sunt evidente în acest moment. Adaug că, în mod oarecum nepotrivit, exploatarea masei lemnoase a fost an de an o preocupare a Executivului, instituție care fixează cota de masă lemnoasă ce poate fi tăiată prin hotărâri de guvern. Lucru care poate presupune un interes al echipei (politice) de guvernare legat direct de dorințele companiilor implicate în afacerile cu lemn.

Am studiat cu atenție un document al unei organizații non-guvernamentale (Ecoassist), care a întocmit o situație a evoluției fondului forestier în România. La mijlocul secolului al 19-lea, actualul teritoriu al țării noastre era acoperit de păduri în proporție de puțin peste 46 la sută. După reforma agrară a lui Cuza, suprafața scade la 40 la sută (au fost defrișate păduri pentru a face loc agriculturii), după primul război mondial, veteranii sunt împroprietăriți și din nou sunt tăiate păduri pentru a face agricultură. Revoluția din 1989 ne găsește cu 7,7 milioane de hectare de pădure (32 la sută). În 20 de ani, dispar “democratic” 1,2 milioane hectare de pădure. Șirul socotelilor pe suprafață se pierde în ultimii cinci ani, dar, conform datelor oficiale (Institutul Național de Statistică), în perioada 2008-2014, au fost aprobate tăieri de masă lemnoasă de 18 milioane de metri cubi anual. Conform datelor comunicate de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, au fost tăiate, între 2008-2014, anual, cantități de 26,7 milioane de metri cubi de lemn. 8,7 milioane de metri cubi de lemn s-au tăiat ilegal în fiecare an!

Sigur, sunt și voci care spun că situația nu e așa de gravă, că se fac împăduriri, că lucrurile sunt sub control. Însă ocupați să se ocărască între ei printre legi și ordonanțe, iubitori de discursuri și dispute, dar, mai ales, iubitori de avere, politicienii noștri au fost complici la tăierea plămânilor României, fapt care nu poate fi contestat. Dum Roma deliberat…

Ultima măsură oficială, includerea capitolului defrișări pe agenda Consiliului Suprem de Apărare a Țării, este o dovadă a faptului că lucrurile au scăpat de sub control. Scandalurile legate de marii industriași (europeni civilizați) care cumpără lemn tăiat ilegal, îmbogățirile peste măsură ale unor oameni de afaceri autohtoni implicați în tăieri de lemn, manifestările publice ale unor asociații care susțin protecția pădurilor, precum și disputele politice – să ne amintim că liberalii nu au votat noul Cod silvic, că au cerut președintelui țării să nu îl promulge, iar președintele chiar a trimis legea înapoi în Parlament – arată că domeniul e de interes major. Se vede că e o încleștare a unor grupuri de interese care fac bani din acest business. Sper ca această măsură să nu însemne agenți secreți camuflați în pădure, ci stoparea acestei nebunii!…

Legat de capitolul “afaceri cu lemn”: cum poate o țară să exporte materia primă și să nu aibă grijă să prelucrăm lemnul aici. Unde este plusvaloarea? Vindem ieftin lemnul scump, apoi cumpărăm mobilă cu etichetă străină, dar făcută din lemnul exportat al codrilor noștri!

În timp ce politicienii dezbat, codrul se stinge. Coamele munților seamănă cu creștetele chiluge ale unor condamnați. Viiturile fac victime în fiecare an, iar circuitul natural al apei în natură este serios perturbat. Alunecările de terenuri țin prima pagină a ziarelor și deschid jurnalele de știri de la televiziuni. Ca om, ca român și ca medic, susțin cu tărie încetarea abuzului. Așa cum avem nevoie de aer curat, așa avem nevoie de păduri. Pădurea înseamnă sănătate. Mai este codrul frate cu românul? Mă tem că nu… Pe de altă parte, influența directă a defrișărilor asupra schimbărilor climatice este dovedită de mult. Toate țările civilizate se străduiesc să își conserve pădurea. Toată lumea vorbește de protecția mediului, toată lumea face economie la hârtie, ca să nu mai taie copaci. Noi?! Noi vorbim mult, iar drujbele și gaterele fărâmă orice arbore care poate fi transformat în bani. Am ajuns să exportăm materie primă, lemn brut, nici măcar prelucrat.

Cetatea Saguntum a căzut sub sabia lui Hannibal pentru că Senatul roman s-a pierdut în vorbe. Pădurea noastră cade sub secure pentru că politicienii noștri nu știu – și nici nu vor să știe! – ce au de făcut. Sper ca includerea acestei teme în zonta interesului național să fie de bun augur. Să nu fie prea târziu…

Închei punând o întrebare: câți dintre sutele de oameni politici de azi au plantat vreodată un pom?  Pe cei care au făcut-o îi invit să o mai facă o dată. Iar pe cei care nu au sădit niciun arbore îi invit să o facă! Poate așa vor înțelege ce se întâmplă!   

Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea este şeful Secției Neurochirurgie și director ştiințific de lucrări în cadrul Spitalului Sanador

Alexandru Vlad Ciurea
Alexandru Vlad Ciurea
Profesor Doctor Alexandru-Vlad Ciurea este un neurochirurg român. A înființat Departamentul de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic „Bagdasar-Arseni”, a condus și a fost implicat în aproape 20 proiecte de cercetare naționale și internaționale. Profesor universitar de neurochirurgie la Universitatea de Medicina și Farmacie „Carol Davila”, din București, conducător de doctorat. A realizat peste 23.000 de mii de operații pe creier, din care jumătate la copii. A fost președintele Societății de Neurochirurgie din România 8 ani (două mandate). Face parte din boardul revistei internaționale „World Neurosurgery”. A publicat 33 de cărți, cea mai importantă fiind „Tratatul de Neurochirurgie”. Din 2009 este cercetător Științific Gradul I.Între 1999 și 2011 și, ulterior, din 2014 până în prezent, este Președintele Comisiei Naționale de Neurochirurgie a Ministerului Sănătății, rol în care a fost responsabil cu realizarea Curiculei Naționale de Neurochirurgie și crearea specializării "Neurochirurgie Pediatrică". Este autor și contributor România Liberă din anul 2017.
Cele mai citite

Amenințarea teroristă cuprinde Europa. Italia a ridicat nivelul de securitate la maxim

Italia a anunţat că „vigilenţa şi controalele vor fi sporite” înainte de sărbătoarea religioasă de Paşte, ca urmare a atacului terorist petrecut la Moscova...

Koeman: Olanda trebuie să fie mai calmă cu mingea în amicalul împotriva Germaniei

„ Olanda trebuie să fie mai calmă cu mingea în amicalul împotriva Germaniei, altfel va avea parte de o seară grea la Frankfurt”, și-a...

Jair Bolsonaro a stat două zile în ambasada Ungariei din Brasilia după ce i-a fost confiscat pașaportul

Fostul preşedinte de extremă-dreapta al Braziliei, Jair Bolsonaro, a petrecut două nopţi la ambasada Ungariei din Brasilia luna trecută, la doar câteva zile după...
Ultima oră
Pe aceeași temă