Desi prin propria natura a fenomenului el este de nemasurat, exista o convingere general impartasita in Europa de Est, si anume ca, de la caderea comunismului incoace, coruptia – si in special cea la nivel inalt – s-a intetit. Practic, toate tarile iesite din comunism au asistat la aceeasi imperechere incestuoasa dintre putere, aripa economica a serviciilor secrete si organismele privatizarii. Serviciile secrete au fost peste tot implicate in "privatizari", atunci cand nu s-au aflat la originea lor, ajungand sa formeze ceea ce se numeste prin alte parti "mafia gulerelor albe".
In Rusia, structurile energiei sunt dominate de cei pe care, la noi, presedintele Basescu ii numeste "baietii destepti". Nici nu e de mirare, daca ne amintim cum Eltin, macinat de boala si alcool, i-a predat puterea chiar sefului serviciilor secrete ruse (FSB), un oarecare Vladimir Putin, primind in schimb garantia ca nu va fi urmarit penal pentru toate matrapazlacurile comise de-a lungul anilor ‘90, in special cele din vremea "privatizarii", cand apropiatii puterii au obtinut averi colosale, primind in folosinta infrastructurile statului in schimbul supunerii politice. Cel care a condus programul national al privatizarii in vremea lui Eltin, Anatoli Ciubais, a fost unul dintre putinii oameni ai fostului presedinte pastrati de Putin.

Ciubais e cel care a facut in mod deschis elogiul coruptiei ca fenomen inevitabil intr-o perioada de tranzitie, cum e trecerea de la comunism la liberalism. Ciubais a fost chiar un apologet al utilitatii sociale a "baronilor talhari", laudandu-i in repetate randuri pe acesti oameni si explicandu-le atat rusilor, cat si occidentalilor (care nu voiau decat sa se lase convinsi), ca pirateria financiara si ingineriile economice practicate de gulerele albe ale mafiei noilor imbogatiti sunt un fenomen natural si, in cele din urma, chiar util. Ei fura azi si se imbogatesc obscen, e adevarat, spunea Ciubais, dar feciorii lor vor deveni cetateni eminenti, respectabili si responsabili, care vor merge la universitati, vor face filantropie, pe scurt, vor fi acea clasa de tehnocrati si intelectuali instariti de care avem nevoie. Clasele de mijloc, ce mai!

Acesta este un argument folosit de economistii ultraliberali care merg uneori pana la a face un elogiu al coruptiei. Coruptia e un lucru bun pentru tarile in curs de dezvoltare, spun ei. Functionarul sau ministrul corupt nu face in realitate decat sa redistribuie bogatia. Isi construiesc vile, dar dau astfel de lucru (la negru) multor oameni, care la randul lor apuca sa-si hraneasca familiile, isi trimit feciorii la universitate etc., ducand astfel la consolidarea claselor de mijloc. La urma urmei, asa s-au facut si in America toti Rockefellerii.

In mod mai confuz, fara a ajunge la forta silogismelor structurate ale unui Ciubais, acestea au fost si rationamentele care au justificat ideologic, atunci cand s-a simtit ca ar fi nevoie de o ideologie, "privatizarea" petrecuta in Romania de-a lungul anilor ‘90. Aceleasi imperecheri si aceeasi redistribuire, in spatele unui discurs in aparenta coerent, chiar daca amoral. Or, cine sunt cei care pot fi coerenti si amorali in acelasi timp? Numai niste "baieti destepti"!