Concepţia despre Israel ca o naţiune de victime este, de fapt, opusă crezului fondatorilor săi. Ei au vrut să creeze o nouă naţiune, o naţiune normală, o naţiune de buni soldaţi evrei şi fermieri, diferiţi de acei evrei neputincioşi care au căzut victime persecuţiilor europene. Doar mai târziu, probabil începând cu procesul lui Eichmann din 1961, Holocaustul a devenit principalul instrument al propagandei de stat. Şi mai târziu, sub conducerea unor lideri precum Menachem Begin, acţiunile militare au fost justificate prin trimiteri la genocidul nazist.

Faptul că toţi evreii, inclusiv evreii israelieni, ar trebui să rămână bântuiţi de un trecut oribil este de înţeles. Dar această amintire dureroasă nu trebuie să fie niciodată utilizată pentru a justifica agresiunea împotriva altora. Israelul este o ţară extrem de puternică - mai liberă, mai bogată şi mai bine înarmată decât toţi vecinii săi. Judecarea liderilor săi pentru acţiunile lor este esenţială, nu numai pentru a proteja palestinienii de brutalitate, dar şi pentru a păstra libertatea israelienilor. Democraţia israeliană este subminată dacă lăsăm trecutul să ne influenţeze facultăţile critice, iar acest lucru va avea consecinţe şi mai periculoase în viitor.