Tocmai cand lucrurile s-au aranjat cu sefia la Senat, insurubandu-se cu oarecare dificultate in soclul viceprezidential Dan Voiculescu – da, da, cel dezmierdat de presedinte cu apelativul "Felix motanul", dar inspirat nu in primul rand de faimosul personaj american de benzi desenate si de animatie, ci mai degraba de modestul pseudonim de informator la Securitate al demnitarului –, atmosfera s-a stricat brusc. Nu, nici o lucratura din interior. Dusmanul numarul unu al Voiculescului, Basescu insusi, a uitat brusc de "solutia imorala", inamicul numarul doi, Dinescu, zice ce-a zis si pana acum (cu acelasi efect neglijabil, din pacate), iar ceilalti dusmani tac sau nu exista. Liniste pe tot frontul romanesc, lumea se felicita de afacere si, daca le spui ceva, marii combatanti ti-o vor arata cu degetul, zambind triumfal, pe prima presedinta a Camerei din istoria romaneasca. Vasazica, n-a fost in zadar.

Vorbim totusi de artizanul suspendarii presedintelui Romaniei, motanelul zbarlit care a coagulat imprejur alte trei sute douazeci si unu de patrioti indignati (dar posesori de imunitate parlamentara). Ce vremuri eroice, demne de epopee! si iata: pentru ca a vadit, ani la rand, calitati de lider, incapabil sa convinga alegatorii sa-i dea un vot mai consistent si o reprezentativitate mai faloasa in Parlament, dar suficient de priceput in a-i aduna in jurul lui pe multii alesi asemenea siesi, Dan Voiculescu a binemeritat functia de vice la Senat. Macar, in acest fel, se face dreptate, intr-un anume sens, inlaturandu-se nepotrivirea dintre aparenta si esenta, iar autoritatea de conspirator parlamentar a proprietarului de ieri al "Antenelor" – 1, 2, 3 si cate vor mai fi – dobandeste recunoastere oficiala chiar de la inamicii lui de ieri.

… Dar uite ca asta nu e de ajuns si imi aminteste de episodul, la fel de hilar, cand Iliescu se straduia sa semneze un tratat de pupat in bot cu URSS, in timp ce URSS tocmai… disparea. Cand sa zicem si noi ca democratia a triumfat, ilustrandu-se atat printr-o prezenta feminina in capul Camerei, cat si printr-un motan cu fireturi la vicepresedintia Senatului, cand sa lasam totul sa inceapa in gloria reconcilierii contrariilor de pana mai ieri, uite ca tocmai in Polonia se bruiaza peisajul. Dupa cum anunta media internationala, acolo s-a votat o lege care reduce simtitor pensiile membrilor fostei politii secrete comuniste. Tiii, ce exemplu neinspirat! Are mai multe inconveniente. In primul rand, ca vine dintr-o tara a fostului lagar socialist, aratand ca se poate. Pai, noi ne straduim de douazeci de ani sa nu clintim nici un banut atins de inflatie din punga patriotilor de la Securitate – necum vreun fir de par, Doamne fereste! –, dar’mite sa dam o lege prin care sa ii atingem pe toti. Intr-al doilea rand, ca prin initiativa poloneza se aduce atingere ideii cu destui sustinatori si pe la noi – se-aude, domnilor Paunescu, Vadim? – dupa care baietii din serviciile secrete erau patrioti si slujeau interesele poporului. Pai, si romanii, ca si polonezii, tot la Moscova se raportau si tot ei ii aduceau servicii. si, ca ei, si maghiarii, dederistii, cehoslovacii si bulgarii… Ce, ne jucam?! Acum, ca polonezii spun ca imparatul e gol, noi ce pozitie oficiala adoptam? Nu m-ar mira ca insusi "Fericitul" (asa ar trebui tradus acum Felix pe limba noastra), de la tribuna Camerei Superioare, ca purtator de cuvant al seniorilor din Legislativul Romaniei, sa reaminteasca tuturor celor care ar dori sa o asculte ca securistii nostri erau baieti de isprava care aparau tara de CIA si de KGB, deopotriva, stalpi neclintiti in fata amenintarilor straine si, ca sa o zicem pe aia dreapta, si in fata oricarei cracneli cetatenesti din interior. In fine, a treia opinteala e ca, haide, mai era de inteles sa se gaseasca vreo cativa tapi ispasitori carora sa li se ia tresele de rezervisti, poate si pensia… Dar sa pedepsesti intreaga categorie a meseriasilor discreti cu ciopartirea iremediabila a soldelor!… E prea de tot. Pai, la noi si despre raposatii Draghici si Nicolschi se vorbeste inca temator si cu un anume respect, macar ca au trecut de mult raul fara intoarcere si desi insusi Ceausescu ii cam luase la refec pe vremea instalarii lui la carma parasita doar prin impuscare. Asta da eficienta.

Neplacuta situatie, intr-adevar. Tocmai se curatase Parlamentul de maiorii si coloneii prea vizibili, dand sansa unei improspatari de fatada. Iar acum, cu Felix la o maneta, sub supravegherea omului nostru din Anvers, furibund mai ieri, tacut si ultradisciplinat azi, "in virtutea unor interese superioare" si, fara indoiala, patriotice, sistemul nostru politic isi dezvaluie hidosenia intr-o formula proaspata, neasteptata, pusa in contrast si adusa intr-o lumina ce reteaza iluziile de o lege adoptata la mii de kilometri distanta.

si cand te gandesti ce economii realizeaza statul polonez nemaiplatind, la vremuri de criza, trei sferturi din pensiile satrapilor… Punem insa pariu ca nimeni, absolut nimeni din Romania oficiala, nu va visa macar sa propuna asa o solutie de ameliorare a crizei bugetului?